Plierea memoriei / Folding Memory 3 - 22.11.2022 | Vlad Basarab

Galeria Galateea Contemporary Art are plăcerea să vă invite în data de joi 3 noiembrie ora 19:00 la vernisajul expoziției Plierea memoriei a artistului Vlad Basarab. Expoziția se va desfășura în perioada 3-22 noiembrie.

Cea de-a doua parte a proiectului este intitulată Din pământuri și se va petrece în perioada 23-29 noiembrie, a cărei deschidere va fi marcată de un dialog cu scriitorul Bogdan Ghiu în data de miercuri 23 noiembrie, ora 19:00. Intenția artistului este de a organiza două expoziții diferite și evenimente conexe care se completează.

Proiectul Folding Memory combină cercetarea memoriei lutului și a ceramicii, testându-le limitele fizice, chimice și metafizice. Desfășurându-se pe trei continente, Asia, America de Nord și Europa, el a fost inițiat în 2017 la Jingdezhen Ceramics University, China unde a culminat cu expoziția personală la China Ceramics Museum, Jingdezhen (2019-2020). În formatul prezentat la Galateea, proiectul este realizat în colaborare cu Institutul Cultural Român de la Budapesta, International Ceramics Studio, Kecskemét, Ungaria și Starworks Enterprise, North Carolina, SUA.

Proiectul are ca parteneri: Cartierul Creativ, Asociația Basarab Art & Science, Museum of Ceramic Art, New York (promotor al Ceramics World Destinations), Academia Internațională de Ceramică (IAC).

„Faptul că Ceramica în sine este o îndeletnicire încărcată de magie și arhetipuri este deja un loc comun. Totuși, de fiecare dată prezența lucrărilor lui Vlad Basarab în spațiul public ne întoarce la aceste percepții, la această realitate. Puțini artiști sunt mai elocvenți în rolul de Magister ludi, Maestru de ceremonii și Taumaturg. Este poate apanajul materiei și al ritualului meșteșugului, peste care însă se aștern layere de cultură, știință și har.

O înțelegere specială a materiei și a procesului fac din discursul său plastic o pledoarie mereu surprinzătoare, dar paradoxal egală cu prezența sa anterioară prin coerență și consecvență. Fiecare piesă în parte găsește în privitor o cale de înțelegere, un mijloc de a emoționa și impulsul de a descifra, de a pătrunde mai departe, mai adânc de epiderma încremenită a argilei. Fiecare scenografie, compoziție, instalație recompune și repovestește, mereu tulburător. Împăturind, pliind și purtându-ne în labirintul memoriei, Vlad Basarab ne încarcă pe noi, privitorii, cu responsabilitatea de a duce mai departe, ca pe un dar al experienței sale, toate memoriile lumii.” – Simona Tănăsescu, Director al Institutului Cultural Român, Budapesta

” Vlad Basarab este unul dintre cei mai buni artiști (nu numai) români și (nu numai) ai generației sale, de o maturitate sigură și de o originalitate explozivă, iar dacă scriu aici aceste câteva rânduri este în același timp pentru a-mi exprima propriul entuziasm și pentru a-l trezi pe al altora. Prin ceea ce, cu deplină certitudine, am putea deja numi opera sa, încă tânărul artist relansează, într-o epocă dominată de artă și de artiștii vizuali, performativi, neo-reprezentaționali sau deja digitali, noțiunea de plasticitate în același timp primordială și fundamentală, deci a lucrului cu materia și cu memoria înscrisă în materie, pe care el își propune nu numai să o salveze, ci să o și relanseze, să lucreze cu ea, să creeze cu ea, să o facă literalmente să danseze și să zboare.

Lucrând mai ales cu pământul și cu focul („jucându-se cu focul”, cum se spune pe românește), dar adăugând recent și apa, l-am putea considera pe Vlad Basarab drept un artist nu elementar (ceea ce nu ar fi deloc deplasat), ci mai degrabă „elemental”. O altă trăsătură importantă, care, după mine, ar putea defini singularitatea și extrema actualitate, antropocenică dacă vreți, a acestei opere în plină mișcare o constituie faptul că ea reunește în același gest cercetarea îmbinată a naturii, a tehnicilor și, deci, a culturii de fiecare dată în legătură cu un mediu și cu un „sol” unice din punct de vedere istoricocultural, pe care el le prelungește prin operele-investigație pe care le realizează: Vlad Basarab ne scufundă într-o pre-istorie, de fiecare dată deopotrivă locală, deci singulară, ca mediu, și universală prin fervoarea tehnico-experimentală umană, pentru a relua și a re-face propria noastră istorie, spontaneitatea ei controlată și ceea ce el numește „accidente provocate”, relansând vechiul prin libertatea noului, a viului. Aceste opere reușesc astfel să exprime pământul (și Pământul) ca temporalitate și ca durată asigurată prin creația „continuată”. Pământul-scriere.” – Bogdan Ghiu, scriitor, traducător, teoretician și critic de artă