V7 Startup Studio - mai mult decât un coworking space

Am început anul într-o notă creativă și am stat de vorbă cu Miriam despre ce înseamnă un coworking space, despre transformările și încercările prin care V7 Startup Studio a trecut de-a lungul timpului, dar și despre cât de importante sunt comunitățile și ce impact au acestea în dezvoltarea unei afaceri.

Cum a început povestea V7 și cum v-ați dat seama că ea trebuie să continue și te-ai implicat direct/ai preluat business-ul?

V7 Startup Studio a fost prima dată deschis în toamna lui 2018, pe Str. George Enescu nr. 11, ca un mic hub care să reunească în principal fondatori de startup-uri promițătoare. Pe atunci, eu tocmai ce renunțasem la o carieră corporate de peste 10 ani și eram fascinată de antreprenoriat, fără să am habar de unde să încep. Am călcat prima dată pragul hub-ului în noiembrie, când m-am reconectat cu Andrei Crețu, unul dintre fondatorii V7 Startup Studio de atunci și fost coleg de multinațională. Andrei mi-a propus să vin acolo ca rezident și m-a și susținut să încep primul proiect antreprenorial.

Pentru mine, ca profesionist care avea rigoarea de a veni și pleca în fiecare zi de la birou, de a se conecta cu alți oameni, trecerea de la mediul de lucru organizat din corporație la cel antreprenorial și ușor hectic uneori a fost profund influențată pozitiv de V7. Nu m-am simțit pierdută, nu am resimțit șocul acela de a sta singură dintr-o dată și de a lucra și, cel mai important, am descoperit „colegi” minunați, cu expertize variate, ce gândeau la fel ca mine în lucrurile esențiale. Asta mi-a sădit plăcerea să vin la birou și să îmi văd de proiectul meu cât mai bine. Nemaivorbind de faptul că o zi de lucru putea avea pauze drăguțe primăvara, în grădina Ateneului, la cafenelele hip din zona Amzei sau mă puteam reculege după o zi grea la unul dintre cele peste 5 muzee din imediata apropiere.

În martie 2020 hub-ul s-a închis și, la gândul că toată comunitatea aceea avea să se dizolve, mi-am propus să găsesc o soluție să țin toți oamenii aceia și proiectele lor la un loc. Cumva, în mintea mea s-a prefigurat ideea aceasta că e nevoie de locuri în care oameni cu aceleași viziuni, tipuri de proiecte și valori să poată să lucreze și să fie versiunea lor cea mai bună la birou. Cum eu am descoperit că se poate odată cu venirea la V7 în 2018.

Cum ai defini tu V7 dincolo de un coworking space? Care sunt ingredientele principale care fac din acest loc ceva mai mult? Și cum vă diferențiați dacă vrei de alte coworkinguri din oraș?

Îmi place să spun mereu că sunt nu sunt în business-ul de real estate, ci in a people business. Coworking-ul este pretextul pentru ca oameni și proiecte minunate, ale căror perspective și năzuințe converg, să se reunească și să facă schimb de idei, skill-uri și doze de entuziasm. La noi primează un element principal – dorința ca oamenii care vin la noi să contribuie la comunitate. Daca vin la noi oameni care vor doar un birou, aceia nu sunt clienții noștri și sigur se potrivesc mai bine în alte spații de coworking.

La noi rotația rezidenților este extrem de scăzută, dacă nu chiar inexistentă pentru membership-urile mai mari – de 3-4 oameni. La V7 oamenii vin sub o politică all-inclusive, nimic nu se achită în plus, au o flexibilitate maximă în a gestiona resursele on-site așa cum le e cel mai bine (de la rezervarea sălilor de meeting la organizarea de workshopuri și evenimente de relaxare precum game night, cocktail party, pizza days) și, cel mai important, au parte de cei mai cool, săritori și skillful profesioniști. Și nu spun doar eu asta, proiectele membrilor noștri sunt proeminente și vorbesc de la sine. Aici oamenii găsesc toate resursele de care au nevoie sau cel puțin cele mai bune lead-uri pentru colaborări sau necesități pe care le întâmpină în munca lor. În plus, ne străduim să curatoriem comunitatea în așa fel încât oamenii pe care îi primim să fie prietenoși, să facă proiecte interesante și să aibă overall o atitudine politicoasă și degajată, cu mult respect pentru mediul în care lucrează.

De departe, dincolo de a fi un spațiu, V7 este un bulgăre de oameni care se imersează frumos într-un cartier istoric, cu bună dispoziție și bucuria de a face proiecte frumoase în felul lor.

Și pentru că vorbim despre comunități, ce plus valoare aduc acestea membrilor lor? Crezi că putem măsura sau izola la nivel de impact rolul pe care o comunitate îl poate avea în dezvoltarea unui business, mai ales dacă acesta este un start-up?

Cred că orice business pornește de la o comunitate. Că este o comunitate de clienți, de fondatori sau pur și simplu de oameni care cred cu fervoare într-un anumit țel, nucleul dezvoltării oricărei afaceri este, eminamente, o comunitate. La nivel individual, apartenența la o comunitate facilitează indubitabil creșterea, schimbul de idei și perspective, accesul la experiența altor oameni. Aceasta din urmă diminuează astfel șansele unor greșeli la care suntem predispuși dacă antamam doar experiența proprie ce e, evident, finită. Apoi, cred că pentru noi ca oameni în general există nevoia aceasta de a simți apartenența la o comunitate. Poate nu în toate aspectele vieții noastre, însă cu siguranță în cel puțin unul, acela profesional.

La nivelul de măsurare a impactului comunității pentru dezvoltarea unei afaceri ne putem raporta fără să greșim la modelul cafenelelor, ce nu mai sunt doar despre cafea, de pildă. De ce două cafenele pe care le despart doar 100 de metri au succes în egală măsură?! Pentru că ele se adresează unor grupuri de oameni cu care rezonează în mod particular, fiecare. Au comunitatea lor. În materie de start-ups, cea mai importantă este comunitatea pe care acestea reusesc să o convingă de necesitatea, validitatea, frumusețea ideii lor. Aceștia sunt primii followers si portavocile businessului respectiv. Așa capătă el ecou și vizibilitate către alți oameni ce devin finalmente și clienții acelui business.

La V7 de pildă, în 2022 am ajuns să atingem cu evenimentele noastre aproximativ 2,500 de oameni din zona corporate și non-profit, 1200 de antreprenori și freelanceri și peste 1000 de studenți. Toți măsurabili prin reviews, testimoniale, apartenența la grupurile noastre online și cereri de colaborare.

Toți acești oameni ne-au crescut expunerea în social media (fără să avem un social media manager până acum), au generat contracte și proiecte pentru noi si rezidenți noi. Mai multe vom putea arăta în raportul nostru anual, ce e încă work in progress.

Îmi povesteai că vă uitați la mixul de organizații și entități pe care le aveți ca parte din comunitate, precum și la proiectele care se nasc din aceste intersecții. Ce vă propuneți pentru a crește coeziunea acestora, precum și gradul de colaborare sau numărul proiectelor interdisciplinare? 

Cuvântul cheie pentru mine este „curator”. Coeziunea valorilor și proiectelor on site trebuie să fie curatoriată. Adică e necesar ca oamenii care se ocupă în mod tradițional de spațiu să se ocupe mai mult de comunitate. Punctele de intersecție sunt uneori greu perceptibile și e nevoie de un simț antrenat al unei persoane pentru a crea prilejul colaborării. Noi avem, de pildă, o strategie pe care social curator-ul nostru o urmărește. Gândim artizanal aproape evenimente ce îi aduc pe oameni în postura de a colabora, în acord cu valorile și obiectivele lor, nu doar de a participa. Socializarea la cafea nu este suficientă, deși este foarte plăcută, într-adevăr.

În spațiu au creat proiecte comune organizațiile non-profit cu companiile de tehnologie, experții în branding cu organizațiile non-profit, specialiști în relații publice au crescut expunerea antreprenorilor on site, iar artizanii celei mai mari comunități de fondatori de tehnologie au completat strângerea de fonduri ale unei asociații non-profit. Iar noi colaborăm – pe lângă rezidenții noștri cu care validăm direcțiile de marketing, strategie, growth – cu două dintre entitățile care au organizat evenimente la noi, în sensul că uneia i-am devenit clienți si celeilalte parteneri într-un proiect european. Asta pentru că avem această abordare în care vrem să extragem valoare din colaborările noastre, chiar și din cele ce presupun evenimente de o zi. Vrem să îi cunoaștem pe oamenii aceia, să îi susținem cum putem și să le facem experiența overall memorabilă prin colaborarea cu noi.

Cum știți sau ați înțeles să oferiți înapoi comunității? Știu că în anumite condiții oferiți spațiu gratuit studenților sau unor organizații studențești. Cum a început asta și care sunt criteriile pe care cineva trebuie să le aibă pentru a apela la voi?

Deși suntem o afacere destul de mică, ne-am propus încă de la început să nu urmăm modelul clasic al unui proiect for-profit only. Am avut la început o cerere foarte politicoasă din partea unui reprezentant al unei asociații studențești, care explică oarecum dezamăgită că nimeni nu îi ajută cu lucrul ăsta. Fără prea multe calcule, ne-am întâlnit, mi-au explicat ce urmau să facă și am considerat potrivit ca spațiul să fie utilizat în acest sens în zilele de weekend. De la acea cerere, cumva am ajuns pe radarul tuturor asociațiilor studențești și mă bucură tare că putem face asta cu cât mai multe. Mă bucură că acești mici adulți au șansa, pe de-o parte, să vadă că lumea business-ului nu e atât de seacă și mercantilă mereu, că pot aspira la sprijin pentru a se avânta în lumea business-ului și, pe de altă parte, că pot vedea ce înseamnă un spațiu de lucru flexibil, așa cum va arăta viitorul muncii tot mai tare.

În plus, am găzduit în spațiul nostru și o studentă care a făcut prima lucrare academică despre coworking, în care V7 a fost studiul său de caz și în care a avut șansa să observe și să discute cu membrii comunității noastre.

Pentru ca asociațiile studențești să poată beneficia de sprijinul nostru trebuie să ne scrie un email, să ne descrie evenimentul, numărul de participanți, să semneze un acord de parteneriat pentru a ne asigura că se respectă integritatea spațiului. Evenimentele trebuie să fie în weekend, în limita disponibilității, să fie legate de dezvoltare personală sau profesională, să nu aibă un număr mai mare de 50 de participanți și să fie în acord cu politicile și valorile noastre (nu petreceri și aniversări ).

Care a fost povestea spațiului? Cum l-ați găsit și de ce ați ales să vă mutați aici? Înainte aveați spațiu tot în Cartierul Creativ, pe o stradă alăturată. V-ați propus/dorit să rămâneți în zonă? 

Am găsit spațiul din Mendeleev nr. 5 într-o plimbare în cartier, într-un martie friguros, pentru că mergeam la cafeneaua de la parter. Împrietenindu-ne cu oamenii de la cafenea, am aflat că spațiul este disponibil. De atunci, 3 luni am lucrat numai de la cafeneaua de la parter (care abia se deschisese) până spațiul a fost gata. Am fost primii clienți aproape obsesivi și fideli ai vecinilor noștri de la Ototo.

Pentru mine a fost esențial Cartierul Creativ. Asta fiindcă nu mi-am dorit să intru în business-ul de real estate, să închiriez birouri și să fac un profit. Ci pentru că am crezut (și o fac în continuare) că există această necesitate crescândă de a-ți integra lucrul în viața ta și nu invers, ca până acum. Că spațiul de lucru nu trebuie să afecteze modul în care ne conducem viața. Că dacă trebuie să ajungem la un spectacol la Ateneu la ora 19, nu venim gata supărați sau impacientați că am stat o oră pe drum și nu am găsit loc de parcare și a bătut deja al doilea gong. Că dacă simțim nevoia să ieșim cu o prietenă la o cafenea drăguță sau la un restaurant, la ora 16, o putem face, avem de unde să alegem. Că dacă mergem la dentist la Victoriei sau la Universitate sau la Cișmigiu, putem merge pe jos când e frumos afară. Că dacă avem o zi proastă, repetițiile de la Ateneu care se revarsă peste parcarea de acolo ne fac ziua mai bună. Și așa mai departe. Cred foarte mult că cel puțin viziunea mea despre lucrul flexibil este indisolubil legată de zona centrală și micile minuni pe care acesta din urmă le oferă uneori pe nesimțite, ci doar contribuind la starea noastră aparent inexplicabil mai bună și mai productivă.

Ce vă place la această zonă și care este relația cu vecinii? Știu că aveți inclusiv colaborări dezvoltate cu aceștia?

Vecinii noștri sunt cei mai buni. Pe lângă faptul că sunt business-uri de succes ele însele, toate spațiile constând din cafenele, restaurante, patiserii, fromageries, galerii, clinici, etc., ele au comunitățile lor absolut minunate. Cumva ele au reunit numai oameni frumoși, cu valori bune, un simț al esteticii, respect pentru lucrul bine făcut și cu această dorință de a lăsa locurile în care pășesc mai bune un pic. De fapt, asta cred că se datorează tot cartierului, fiindcă oamenii care ajung în centrul Bucureștiului sunt căutătorii de frumos, de interesant, iubitorii de artă, oamenii care își dau timp de gândire, de contemplare, sensibilii, rebelii frumoși, oamenii care pur și simplu apreciază plăcerile mici ale unei cafele la prânz, înfofoliți într-o pătură discutând despre murale, kinfolk, festivaluri, înjurături cool și meșteșuguri regândite.

Așa că era firesc să încerc să integrez comunitatea noastră cu sfera lor de clienți și de interes, pentru că și noi avem membri din același film. Așa am dezvoltat o rețea nu foarte instituționalizată, bazată pe curtoazia vecinătății, în care avem beneficii de tot felul, fiecare oferind ce a putut și ce a fost cel mai puțin complicat din punct de vedere operațional. 

De ce crezi tu personal că este important dialogul între domenii și expertize și cum te uiți dintr-o perspectivă profesională sau de cercetare/analizare la acesta? Îmi povesteai despre backgroundul juridic/corporate. Cum ajută dialogul dintre universurile acestea cu cel asociativ sau creativ și ce tip de politici publice programe sau inițiative crezi că ar trebui să apară pentru ca acest dialog să fie mai eficient?

De multe ori cred că cele două sfere – cea, să zicem birocratică, gândindu-mă nu numai în sensul de birocrație publică, și cea pur creativă – sunt antagonice. Sau așa le fac oamenii. Afacerile pe care le clădesc creativii devin mai curând resurse ale patrimoniului culturii noastre decât modele de afaceri pentru unicorni buni la Excel și contracte. Și, paradoxal sau nu, ambele au ego-ul lor.  Cumva ambele se privesc reciproc circumspect, dar au abordări politic corecte una față de cealaltă. Se zice că există multe măsuri și deschidere pentru suportul proiectelor creative, există susținere și apreciere declarative, însă, în cele din urmă creativii nu sunt eligibili pentru fonduri de investiții, programe de mentorat în afaceri sau orice alte forme de propulsie financiară, fiind adesea considerate nesustenabile. Asta pentru că toate formele acestui suport vor ca proiectele creative „să încapă” în regulile lor și în modul în care cei care le-au făcut văd lumea. Dacă vrem să transformăm o fostă uzină într-un spațiu cultural suntem văzuți repede ca visători. Există proceduri, opreliști, interese și sigur elemente de neîndeplinit într-un business plan (în viziunea standard) pentru a susține așa ceva.

Pentru mine, având șansa să lucrez cu și printre creativi, aceste două universuri pot coexista și se pot ajuta reciproc. Pentru asta însă este necesar ca vizionari din ambele tabere, oameni care au șansa și timpul să exploreze și înțeleagă și perspectiva celeilalte tabere, să continue aceste eforturi „diplomatice” pentru a crea punți de colaborare. Pentru a ajunge la colaborare, creativii ar trebui să fie mai blânzi poate cu ne-creativii, iar lumea corporate mai permeabilă la sensibilitatea și năzuințele creativilor. Ca asta să se întâmple, trebuie să existe un loc în care cele două lumi se întâlnesc, un loc autentic, incorect politic poate și extrem de favorabil dialogului. Poate chiar un hub, dar nu unul în care oamenii să bifeze că au fost la o întrunire. Unul în care funcționari publici, de pildă, sau manageri de fonduri de investiții, să conducă o organizație creativă pentru o zi și să propună soluții pentru propriile reguli și în care creativii să scrie cum văd ei ideal parcursul unei aprobări instituționale pentru un proiect cultural.

Dar pentru ca dialogul dintre sectorul public și cel privat să fie mai de impact sau mai transparent? Căci știu că ai expertiză și în astfel de programe sau proiecte

În materie de programe, este esențială definirea unui cadru legal pentru colaborarea public-privată, un subiect ce se află din nou pe agenda World Economic Forum, ce a citat-o anul acesta pe Mariana Mazzucato (economist la London School of Economics și autoarea, printre altele, a cărții “Statul Antreprenorial”) astfel: “Colaborările public-private trebuie să concentreze investiția către provocări societale majore, care sunt tangibile, ambițioase, intersectoriale și participative.”

Dincolo de orice tip de finanțare alocat cu multe cuvinte prin ghiduri sectorului creativ, pentru ca fondurile să ajungă acolo unde ele sunt utilizate realmente util, cooperarea public-privată trebuie să fie încurajată de o structură legislativă stabilă, aplicabilă la nivel național, bine definită și implementabilă.

O astfel de structură ar trebui să simplifice procesul la nivel local și asumarea răspunderii autorităților locale pentru a încuviința anumite tipuri de proiecte, de la eliberarea autorizațiilor de construire și până la concesionarea clădirilor monument la formularea unei cereri nesolicitate (“unsolicited procurement/concession request”).

La nivelul sectorului privat, cred că nu există încă apetit pentru “riscul” economic al proiectelor din industria creativă. Aici cred că apelul la asemănările cu startup-urile se face peste o limită a înțelegerii că tipul de proiecte creative aduce o altfel de valoare imediată, o valoare economică mediată și un succes atât economic dar și societal pe termen lung.  

De ce ai încuraja pe cineva să vină și să facă parte din comunitatea v7, ce găsește sau nu găsește (încă) aici?

E o propunere simplă – la V7 poți fi cea mai bună versiune a ta la birou. Poți să lucrezi în ritmul și în felul tău, cu like-minded professionals pe care să îi admiri pentru ceea ce fac, să iți organizezi programul în funcție de toate locurile cool din cartier, să te bucuri de avantajele oferite de rezidenții noștri (vechi si actuali) și de partenerii noștri din împrejurimi, să ceri ajutor, să participi la evenimente interesante ale noastre sau ale vecinilor noștri, și să primești susținere și acces la resursele de care ai nevoie, dincolo de acomodarea într-un spațiu profesionist și hip în același timp. Ah, și bună dispoziție. Avem din plin, suntem atenți la a regla dozele de bună dispoziție și entuziasm de care e nevoie să lucrăm excelent.