Piața Amzei: A bit of Then & Now

Halele din Piaţa Amzei au fost construite în anul 1872 de către arhitectul Alexis Godillot. 


În anii ’30, în contextul modernizării Bucureștiului, o parte din halele agro-alimentare ale orașului au fost mutate la periferie, fiind considerate spații insalubre. Astfel, s-a decis și demolarea halelor din Piaţa Amzei, în locul acestora urmând să fie construită o clădire modernă cuprinzând un cinematograf, o bibliotecă publică și judecătoriile de sector. Ulterior, cinematograful a fost înlocuit cu o sală de teatru, iar clădirea a găzduit până la urmă majoritatea funcţiunilor primăriei de sector. În afară de construcţia nouă, restul amplasamentului a continuat să funcţioneze ca Piaţa Agroalimentară Amzei până în 2007, când Primăria Sectorului 1 a demarat lucrările de modernizare prin care piața urma să devină una dintre cele mai moderne din București.


Construcţia a durat doi ani, iar alegerea soluției de arhitectură s-a făcut printr-un concurs de proiecte organizat de Primăria Sectorului 1 în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din Romania.

Din lipsă de personal și resurse financiare, Piaţa Amzei a fost concesionată încă de la inaugurare pe o perioadă de 35 de ani, însă după numai 6 luni de la atribuirea contractului, Administraţia Pieţelor Sector 1 l-a reziliat unilateral. De atunci și pană în prezent, cei 7.000 de metri pătraţi, cele 40 de locuri de parcare și locaţia centrală nu au reușit să îi readucă pieţei efervescenţa de alta dată.


În anul 2016, în contextul folosirii spațiului pentru Romanian Design Week, s-a demarat și un proces complex de consultare publică cu privire la viitorul pieței, la care au luat parte o serie de specialiști, sociologi, urbaniști, arhitecți, precum și cetățeni rezidenți ai zonei.   


Concluziile întâlnirilor făcute atunci au gravitat mult în jurul unor scenarii de mixed used – care să păstreze profilul agro-alimentar al zonei, completând oferta de produse alimentare cu servicii din zona de food, dar și cu o serie de activități comunitare dedicate copiilor sau seniorilor. La aceste întâlniri sau prezentat și discutat multe alte exemple de piețe din alte orașe europene, precum și caracteristicile tehnice ale proiectului Amzei, alături de specificul zonei din perspectivă urbanistică, precum și socială/economică.


Între timp, Piața a rămas parțial utilizată de către florari și câțiva comercianți de legume, însă nu a fost redeschisă niciodată la capacitate maximă și nu face parte încă dintr-o strategie mai largă a zonei, care să ia în calcul efervescența creativ-culturală a zonei.


În anul 2021 Clotilde Armand anunța însă că Primăria pune în consultare publică proiectul de refuncționalizare a Pieței Amzei, cu scopul de a o transforma într-un ”hub cultural și pol al gastronomiei autohtone” și menționa că își dorește ca proiectul Pieței Amzei să urmeze modelele deja implementate în marile Capitale ale Europei și oferă ca exemple lanțurile internaționale de restaurante Movenpick Marche și Vapiano.

“Viitorul hub cultural și pol al gastronomiei autohtone ar trebui să aibă pe lângă obișnuita piață și spații de degustare pentru turiști, restaurante, cafenele și food-truckuri. Fiecare capitală europeană are cel puțin o zonă sau o piață în care turiștii pot găsi deliciile culinare autohtone, un spațiu viu și atractiv în care cultura și distracția de bună calitate să fie la ele acasă. Locuitorii Sectorului 1 și Capitala României merită un astfel de spațiu.”, a mai scris edilul pe pagina de Facebook la vremea respectivă.


Piața în sine rămâne așadar un subiect important pentru București și cel mai probabil unul ce merită studiat și analizat din diverse unghiuri și de către specialiști diverși, un exemplu care demonstrează complexitatea ecosistemelor agro-alimentare urbane, dar și importanța pilotărilor, a funcțiunilor temporare și a implicării comunităților cultural-creative în proiecte de revitalizare a unor spații sub-utilizate.