Știrbei 47: un spațiu care încurajează creativitatea

Le urăm bun venit în Cartier fetelor de la Știrbei 47, un spațiu creativ fluid, ce se poate transforma și lua multiple forme. Didi, Maria, Dana și Iselin ne-au vorbit despre cum a luat naștere acest proiect, care sunt planurile pe care doresc să le dezvolte în viitor și locurile din Cartier pe care le recomandă pentru iubitorii de cafea, artă sau lectură.

Bine ați venit în Cartierul Creativ! Ca să facem introducerile, spuneți-ne câteva cuvinte despre voi. Cine sunteți, ce background aveți și cu ce vă ocupați acum?

Suntem patru prietene (Iselin, Didi, Maria și Dana) și, în urmă cu un an, am început proiectul Știrbei 47, un proiect în care credem și care ne entuziasmează în fiecare zi.  Știrbei 47 este proiectul care ne-a adus împreună, care ne-a apropiat și care a sudat relațiile dintre noi încă de la început.

Iselin este studentă în ultimul an la Istoria și Teoria Artei și curator independent, Didi este fotograf și artist vizual la Neapărat Studio, Maria se autodefinește ca fiind designer de joacă și muncitoare la Super Serios și Micul Haos iar Dana, după ani de muncă în corporație sau în ONG-uri, a absolvit de curând Istoria și Teoria Artei și în prezent gândește și inițiază proiecte prin intermediul platformei Laborator Artistic.

Toate patru gravităm în prezent, prin intermediul Spațiului Știrbei 47, în jurul unor proiecte variate ce implică atât zona artiștilor emergenți cât și pe cea a celor curioși într-ale artelor.

Spuneți-ne ce este Știrbei47 și cum s-a născut?

Știrbei 47 s-a conturat în ultimul an ca un spațiu creativ fluid unde își găsesc loc proiecte expoziționale și participative, workshop-uri creative, photoshooting-uri. În egală măsură este și spațiul nostru de lucru și de întâlnire, locul în care, împreună cu studenți și prieteni, ne entuziasmăm și punem în scenă idei animate de dorința de a construi și închega în jurul lui o comunitate activă.

Știrbei 47, care în urmă cu un an de zile era doar o adresă pe harta Cartierului Creativ, s-a născut din dorința noastră de a avea un loc în care ideile să prindă formă, un spațiu în care să îndrăznim fiecare să ne jucăm pe rând sau, așa cum se întâmpla cel mai adesea, împreună. Ne-am dorit încă de la început  să deschidem ușile pentru studenții și artiștii aflați la început de drum. Știrbei 47 este  locul care îi aduce împreuna și îi încurajează să îndrăznească.

Ce face din acest business un business creativ?

Știrbei 47 este cu siguranță un spațiu creativ. Lucrăm împreună cu oameni din zone artistice, fie ei artiști emergenți, studenți sau oameni din domenii conexe cu care se pot forma legături interdisciplinare. Ne interesează foarte mult și zona celor curioși, celor care nu practică arta ca meserie, ci ca joc și eliberare.

Dar poate că business nu e cel mai potrivit termen pentru noi în acest moment. Suntem organizate ca o asociație non-profit în domeniul cultural și acesta este modul în care ne organizăm activitățile.

Cum v-ați hotărât să vă stabiliți businessul în Cartierul Creativ? Cum ați găsit spațiul și care au fost cele mai mari provocări de până acum?

În primul rând, ne-am dorit o locație apropiată de UNARTE, prin prisma planurilor pe care le luam în calcul la început. Proximitatea față de Parcul Cișmigiu dar și de alte puncte fierbinți ale Cartierului au fost și ele aspecte la care ne-am gândit.  Ne-am îndrăgostit din prima clipă de spațiul luminos de la etajul al doilea al clădirii interbelice și ne-a fost ușor să ne imaginăm cum vor prinde lucrurile contur, în timp. Spațiul este unul elastic, aș cum îi place mult Mariei să spună. A fost pe rând, în decursul ultimului an,  galerie, loc de joacă, cafenea, spațiu inedit pentru acte de performance, birou. 

Dacă e să ne gândim la provocări, ele au venit mai degrabă prin faptul că a trebuit să re-evaluăm în permanență felul în care arată și se poate transforma locația. Perioada încă incertă a anului trecut, marcat de pandemia COVID, a fost un alt punct de cotitură în special în momentele în care ne-am văzut nevoite să anulăm sau să regândim complet anumite proiecte.

Ce proiecte dezvoltați sau ce planuri de viitor aveți?

Începutul anului ne găsește la Știrbei 47 cu o serie de workshop-uri de creare de personaje iar  în martie vom avea prima expoziție de anul acesta, o colaborare între studenții de la Istoria Artei și cei de la Sculptură de la UNARTE. Vrem să continuăm cu expoziții și jocuri. Ținem foarte mult la dimensiunea participativă a evenimentelor pe care le organizăm.

Ce relație aveți cu vecinii? Ce alte locuri din Cartierul Creativ frecventati sau ce ați recomanda din această zonă?

Cartierul Creativ este cu siguranță un perimetru foarte divers în ceea ce privește oportunitățile pe care le oferă.

Dana își bea de obicei cafeaua la Black Habit și, în drum spre spațiu, obișnuia să se oprească la Dispozitiv Books, Iselin zăbovește adesea pe terasa la Artickoke iar de curând e custode la Galeria Kulterra. Pe Maria sunt șanse să o întâlnești prin librăriile din cartier iar Didi, pe lângă faptul că locuiește în apropiere, adoră să lenevească într-un hamac în Cișmigiu.

Cel mai des, însă, ajungem la magazinul din colț (Știrbei Vodă colț cu Schitu Măgureanu). E perfect pentru bomboane pentru musafiri și mici snacksuri.

Care este zona preferată din Cartier? De ce?

Ne place că avem aproape parcul Cișmigiu dar locul preferat este micul parc Cazzavillan. E un loc de întâlnire, un fel de piață mai puțin caracteristică pentru București. Lângă este restaurantul și terasa Arome, unde ne adunăm câteodată la un brainstorming cu burta plină.

În încheiere, unde vă putem urmări pe internet?

Pe Instagram ca @știrbei47 și pe Facebook, pagina Știrbei47.

Vă așteptăm și pe site-ul nostru www.stirbei47.ro

Săfițicuminți, clusterul de creativi din Cartier

Săfițicuminți este un grup de tineri pasionați, energici, ce își doresc să provoace și să trezească potențialul creator al societății, susținând meșteșugarii și artiștii locali. Totodată, Săfițicuminți apare ca un îndemn, însă nu precum cel auzit în copilărie, ci se vrea a fi mai degrabă o încurajare care propune conștientizarea impactului acțiunilor fiecăruia dintre noi.

Mai multe despre cine sunt și ce fac cei de la Săfițicuminți puteți afla citind interviul de mai jos.

Bine ați ajuns în Cartierul Creativ! Ca să facem introducerile, spuneți-ne câteva cuvinte despre voi. Cine sunteți, ce background aveți și cu ce vă ocupați acum?

Salut! În primul rând mulțumim de invite, ne bucurăm să avem acest interviu.

Echipa Săfițicuminți este destul de mare și variată. Totul a pornit, desigur, de la Dragoș, iar în jurul lui s-a format echipa din prieteni și artiști noi cunoscuți. Cu background-uri diferite și abilități care se completează, creștem împreună Săfițicuminți (pe lângă joburile de zi). Asta înseamnă dezvoltare, marketing, evenimente noi ș.a.m.d.

Colega noastră, Raluca, a scris un articol foarte fain despre echipa, în care puteți afla unknown stuff despre noi, cum ne găsim locul în echipă și ce presupune să lucrăm împreună. Care-i faza cu ăștia?

Spuneți-ne ce este Safițicuminți Gallery și cum s-a născut ideea?

Săfițicuminți Gallery este o extensie naturală a nucleului Săfițicuminți și înseamnă artă live, expoziții, galerie și street art. Un mix de diversitate, energie creativă și drive social.

Inițial cei de la Cooperativa (Icoanei 86) ne-au propus să formăm o comunitate și posibilitatea unui shop. După ce am terminat shop-ul, am realizat că nu va fi folosită clădirea în alte activități și am decis împreună să susținem tinerii artiști printr-un spațiu de expoziții. Gândind și realizând o serie de live paintings și expoziții, următorul pas a fost extinderea și în alte locații partenere, printre care menționăm AM Specialty Coffee (București; expoziții Gabor în civil, Diana Pătrașcu), Temporary 23 (Cluj, Traian 23, unde am însuflețit un spațiu părăsit și ruinat), Cosmic House (Cluj, live painting și expoziție), Casa TIFF (Cluj, expoziție în parteneriat cu Romanian Kitsch Museum), Barissimo Cocktail Bar (Constanța, live painting cu Scarlet și Arina Dordea).

Știm că aveți un portofoliu generos de artiști aflați sub tutela voastră, majoritatea absolvenți sau studenți de UNARTE, ne puteți menționa câțiva?

Desigur. Susținem și colaborăm atât cu artiști vizuali, cât și cu muzicieni, atât din București, cât și din orașele unde ne-am extins (Cluj, Constanța).

Pentru artiștii plastici absolvenți sau studenți UNARTE îi menționăm pe Ana Popa, Diana Pătrașcu, Raluca Neagoe, Alexandru Răduță, Adrian Piorescu, iar pe street art, printre colaboratori îi numim pe Gabor în civil, Maria Bălan, KRIPS, Coon One, Xipsq, ToyBox și Ortaku.

Ce proiecte creative aveți în Cartier?

Menționăm muralul de la Maya Fresh, realizat de Ana Popa și recent postat de voi.

Expozițiile și târgul de la Food Hood și expoziția stradală, de pe Victoriei (cand era pietonală). Am mai avut o cutie de gaze, dar a fost înlocuită.

Urmează un nou proiect ViceCream, însă îl vom menține destul de incognito referitor la locație, vom pune doar poze.

Ce proiecte dezvoltați sau ce planuri de viitor aveți?

Pe lângă activitățile curente, avem în plan colaborări cu artiști străini și să trimitem câteva lucrări la galerii din afară.

Referitor la Cartierul Creativ căutăm spații pentru expoziții, muraluri și mini merch corner shops. În alte orașe ne găsiți la Barikada Culinara (Bistrița), Casa Tiff (Cluj) și Barissimo Cocktail Bar (Constanța).

Care sunt locurile voastre preferate din Cartierul Creativ pe care le frecventați sau ce ați recomanda de aici?

Printre favoriții noștrii se numără: Maya Fresh, ViceCream, Paninaro, VanFruct, Livrez Fericire, J’ai Bistrot.

Care este zona preferată din Cartier? De ce?

Probabil ar începe cu zona Bd. Elisabeta, e un deal cool, unde poți găsi multe murale ascunse – ca tips, le puteți vedea în turul Alternative Bucharest. Coborând în parcul Cișmigiu avem printre cele mai legendare locuri (de exemplu, zona șahiștilor), ieșim pe Știrbei și apoi pe Victoriei, unde, din nou, întâlnim mult street art ascuns, clădiri istorice, multe opțiuni de bucătărie internațională.

În încheiere, unde vă putem urmări pe internet?

Website Săfițicuminți

Insta Săfițicuminți

Săfițicuminți Gallery

#CismiCivic, vocea parcului Cișmigiu și a comunității din jurul acestuia

Grupul de Iniţiativă Civică Cişmigiu sau #CismiCivic, un proiect verde de Cartier, ocupat și preocupat de dinamica cetățeanului cu parcul Cișmigiu și ecosistemul acestuia, dar și de calitatea vieții în cartier. Grădina cu Oameni, proiect al #CismiCivic, este un demers de educație aplicată ce vizează zona Cișmigiu, urmărind teme precum peisagistică, ornitologia, sunetul și apicultura. Descoperă mai multe despre #CismiCivic în interviul de mai jos.

Cum și când s-a născut grupul de inițiativă Cișmigiu?

Grupul s-a născut în 2016, ideea plecând de la doi băieți care grădinăreau în fața blocului Liric, Alex Oprița și Matei David, care voiau să facă ceva pentru el și oamenii din comunitate. Crearea unui grup pe FB a fost prilejul de a afla ce-și doresc și alți vecini să se întâmple la bloc dar și în cartier, iar dorința de a se implica activ în viața cartierului a motivat aplicarea la un concurs de proiecte pentru resurse prin Fundația Comunitară. Așa a fost realizat “Pictăm zidul dintre oameni”, primul proiect prin care s-a creat un mural participativ în curtea blocului Liric, care este construit în locul fostului Teatru Liric (de unde și numele lui).
Inițiativa a avut succes și a fost primită cu mult entuziasm, ceea ce a motivat aplicarea în 2017 la un nou call de proiecte, “Fondul Ikea pentru mediul urban”, și formarea unei comunități preocupată de calitatea vieții din cartier și de ecosistemul urban pe care avem șansa să-l avem alături de noi prin parcul Cișmigiu. Comunitatea crește, iar odată cu ea evoluăm și noi.

Care au fost cele mai importante proiecte pe care le-ați dezvoltat până acum?

Suntem un grup încă tânăr, iar cele mai importante proiecte de până acum au fost desigur cele inițiate prin Grădina cu Oameni: proiectul cu muralul participativ menționat mai sus, grădinăritul urban prin care am învățat cum putem optimiza spațiile verzi din jurul blocurilor și sezonalitatea diverselor plante, plimbările pentru descoperirea speciilor de păsări din Cișmigiu sau experimentul cu albinele orășene.

Aceste inițiative au crescut de când cu pandemia și le vom duce mai departe din toamna aceasta, lucru care se întâmplă organic. Am câștigat încredere și know-how, am avut grijă să colaborăm și să implicăm specialiști peisagiști, ornitologi sau apicultori și avem oameni care vin către noi și din alte cartiere și grupuri civice din București, ceea ce ne bucură mult. 

Care ați simțit că au fost cele mai importante momente în definirea obiectivelor și activităților grupului, în termeni de provocări/oportunități ?

Provocări sunt multe, constante și întotdeauna, important a fost să ajungem cu toții la aceleași concluzii și la un ritm comun ca să putem avansa împreună. Avem oameni în grup cu experiențe profesionale și de viață foarte diferite, vârste variate și vedem lucrul acesta ca pe un avantaj pentru dinamica grupului, ceea ce nu este de fiecare dată evident din prima.

Fiind destul de implicați cu ceea ce se întâmplă în cartier și mai ales cu vecinul nostru verde, Cișmigiul, dorința fiecăruia este firească de a nu sta cu mâinile în sân, ci de a ajuta concret și se mai nimerește să avem reacții diferite.  

Anul trecut a fost o provocare mare pentru grup când Primăria a aprobat un festival de teatru în Cișmigiu, după ce inițial promisese riveranilor că nu va mai permite evenimente care să degradeze parcul și natura.

Am încercat să dialogăm cu Primăria și Arcub fără succes, am făcut scrisori deschise și am încercat acțiuni de awareness în parc. Cred că cel mai ciudat și surprinzător a fost când unii oameni ne-au scris presupunând că suntem contra culturii, în loc să se gândească (sau să ne întrebe) ce înseamnă un festival de câteva luni pentru flora și fauna grădinii. Sau pentru vecinii parcului care practic aveau senzația că au spectacol în sufragerie din cauza sunetului foarte puternic.

Nu am reușit să oprim festivalul, două peluze importante au fost foarte afectate ca să nu mai vorbim de arborii cărora li s-au tăiat crengile pentru a face loc scenelor metalice. A folosit să comunicăm constant online povestea aceasta ca lumea să înțeleagă importanța prezervării ecosistemului din Cișmigiu și așa am reușit să obținem ca pe viitor să nu se mai facă circ dintr-un parc istoric.

Ne bucurăm că noua administrație împărtășește această viziune și a promis că Cișmigiul nu va mai găzdui festivaluri sau evenimente comerciale care implică montarea de scene pe peluze și sisteme amplificate de sonorizare. Deși asociate culturii, în realitate aceste evenimente nu fac decât să distrugă un ecosistem foarte fragil și un monument istoric rar și prețios, unic de felul lui in Europa.


Câți membri activi are acum și care sunt principalele planuri pe care le aveți pe termen scurt și mediu la nivel de grup?

Astăzi suntem în jur de 10 membri activi, dar avem și oameni care se implică punctual. Am trecut prin destul de multe împreună ceea ce ne-a ajutat să funcționăm așa cum o facem azi. Cu siguranță dacă nu ar fi fost proiectul de construcție în Cișmigiu din 2019, probleme de festival sau toaletările agresive din parc, nu am fi ajuns să fim așa implicați și nici să ne cunoaștem așa de repede și bine între noi.

De altfel, problema toaletărilor a fost un alt moment important pentru noi care ne-a adus alături de alte grupuri civice din București. A fost și o excelentă ocazie de a cunoaște regulile și legislația legată de toaletări, de a învăța ce înseamnă o toaletare corectă dar și cum putem interveni ca cetățeni.  

Pe termen scurt continuăm să fim vigilenți, foarte aproape de Cișmigiu și viața din jurul lui care ne impacteaz direct pe noi dar și pe ceilalți locuitori ai capitalei. Ne-am bucurat mult când am câștigat în vară un fond participativ pentru a duce mai departe proiectele grupului. Toată munca noastră este bazată pe voluntariat, puterea de implicare și timpul liber al fiecărui membru din grup. Iar obținerea un ajutor financiar, oricât de mic, a fost o dovadă de încredere și sprijin. Este și semnul că ne putem implica mai bine și mai susținut în activitățile deja inițiate care ne place să credem că au influențat frumos viața cartierului. Și asta cred că este cel mai important pentru noi, să putem continua firesc ceea ce am început, iar inițiativele noastre să ajute și să inspire și pe alții să se implice în comunitățile din care fac parte.

Știu că pregătiți pentru toamnă relansarea proiectului Grădina cu oameni? Ce a însemnat el până acum, ce vă propuneți pe viitor de la acest proiect și la ce program să ne așteptăm?

Proiectul Grădina cu Oameni a fost un bun început de a testa sinergiile din grup și așteptările celor care acum fac parte din el și din comunitatea formată în jurul Cișmigiului. A fost ocazia de a vedea că mulți dintre noi avem priorități și vise destul de similare, chiar dacă avem vieți foarte variate. Iar pandemia a accentuat dorința comună de verde și ocrotire a naturii, a ecosistemului din care facem parte și de importanța căruia am devenit mai conștienți în ultima vreme.

Împreună cu grupul am hotărât programul pe baza căruia am obținut finanțarea menționată mai sus, care va ajuta la dezvoltarea unei serii de ateliere cu care ne-am făcut deja cunoscuți cum ar fi grădinăritul urban, care rămâne miezul de la care au plecat celelalte proiecte. Ateliere sunt destinate publicului larg, sunt bineveniți și oamenii din afara cartierului nostru. Vor fi organizate plimbări sonore, ateliere de ornitologie și desigur, ateliere de apicultura urbană unde ne dorim să împrietenim orășenii cu albinele, după modelul multor altor capitale europene.

Atelierele vor fi anunțate foarte curând pe paginile noastre de Social Media, @Cismi.Civic, așa că stați pe aproape, promitem că o să vă placă mult.

Povestea albinelor de pe Știrbei a căpătat multă atenție deja. Cum s-a născut și ce a însemnat acest proiect? Ce se întâmplă cu ele, cum continuă acest proiect și ce doriți să mai dezvoltați în jurul lui?

Cred că Alex și Matei pot cu siguranță povesti mai pe îndelete cum a fost cu albinele. La început ei și-au dorit să vadă dacă un experiment care există de 20 ani la Paris și a dat roade poate aduce ceva benefic și la noi.

Mie mi-a plăcut instant ideea stupilor urbani găzduiți de o instituție, am descoperit proiectul la un an de când fusese inițiat când abia mă mutasem în același bloc ca Alex și Matei. Am regăsit vibe-ul cu care eram obișnuită în Franța și dorința de comunitate și m-am alăturat dorind să învăț mai multe despre o insectă esențială pentru umanitate care din păcate este extrem de prost înțeleasă (și  condamnată) la noi de public, dacă nu chiar deloc.

Vom avea curând un eveniment de lansare pentru atelierele de apicultură, de care mi-am dorit să mă ocup împreună cu Marian Stoica, apicultorul nostru care are grijă de stupurile și albinele urbane încă de la începutul experimentului, și desigur, Alex și Matei.

Ne dorim să aducem către comunitate și toți cei interesați răspunsuri concrete din partea unor specialiști dar și să răsturnăm multele idei preconcepute de care am învățat să trecem cu umor, cum ar fi că albinele sunt foarte periculoase și nu au ce caută într-un oraș.

Albinele au locuit dintotdeauna în orașe, sunt parte activă și necesară a unui ecosistem sănătos. Acum e momentul să ne împrietenim cu ele și să le înțelegem în loc să încercăm sistematic să le vânăm și să le omorâm.

Cum simțiți că se dezvoltă implicare civică și rolul grupurilor de inițiativă la nivelul  orașelor?

Cred că mai ușor e de văzut ce rămâne de făcut la nivel de implicare civică decât unde am ajuns azi și cât ne-am dezvoltat, mai ales când avem în față exemplele altor orașe sau mari capitale cu tradiție în zona aceasta. Ar fi un gest de normalitate civică ca reprezentații grupurilor ca al nostru să fie parteneri activi alături de primării și organisme de stat așa cum se întâmplă la Londra sau Paris. Dar nu uităm de la ce am plecat și unde am ajuns azi într-un timp scurt, ceea ce ne motivează pe mai departe.

Nevoia de implicare în ceea ce se întâmplă în jurul nostru nu este un lucru nou, cred doar că este o senzație mai acută în vremurile acestea când realizăm cât de mult ține de noi să avem grijă de binele comunității și cum, implicit, lucrul acesta se răsfrânge asupra fiecăruia. Nu ne cunoaștem încă bine toate uneltele de lucru, puterea comunității este încă o surpriză la noi și mai avem de luptat cu individualismul, dar ne dăm seama că doar așa ne putem apăra un cadru sănătos și sustenabil de viață.

Care este relația voastră cu restul entităților din Cartierul Creativ, din care faceți parte?

Ne cunoaștem vecinii, câțiva dintre ei s-au implicat activ alături de noi. Și cred că este o șansă să locuim într-un cartier istoric unde există o anumită efervescență la nivel creativ și uman. Iar dacă învățăm să ne apreciem între noi, multe lucruri faine se pot întâmpla. Ca în viața dintr-un sătuc, unde toată lumea se cunoaște. Este firesc să afli cine sunt vecinii tăi, ce se întâmplă în cartierul în care locuiești, în care lucrezi sau unde poate le faci pe amândouă.

Realitatea unui cartier se întâmplă dincolo de cafeaua cumpărată de la colț sau locul de luat brunch în weekend. Înseamnă să-ți vezi vecinii dincolo de interesul comercial pe care-l reprezintă sau business-ului pe care-l ai în zonă, și să comunici simplu cu ei și când ți s-a terminat programul. 

De multe ori ne-am dat seama că locuitorii sau comercianții care sunt în cartier de ani de zile nu știau ce se întâmpla pe strada alăturată, cu toate că era vorba de lucruri importante și de care erau interesați, cum ar fi toaletările sau starea reală a grădinii Cișmigiu.

Fără să vrem, am fost ca un liant, dar dincolo de grup, suntem oameni cărora chiar ne pasă. Iar dacă știu că am contribuit măcar cu puțin în direcția asta, înseamnă că ne îndreptăm către cartierul creativ potrivit în care există grijă, respect și sprijin între locuitori – viața într-un cartier așa ar trebui să arate și să se simtă.   

În încheiere, unde vă putem urmări pe internet ?

Pe Facebook și pe Instagram.

Filme și scurtmetraje în Cartierul Creativ cu Three of Swords Production

Three of Swords Production este un studio creativ de producție cinematografică, cu membri vecini ai Cartierului Creativ: Andreea Dobre – regizor și fotograf, Raluca Petre – monteur și Ioana Ciocan – sound designer. Cu studii la UNATC, secția multimedia, dar și National Film and Television School: NFTS, cele trei fondatoare au un portofoliu impresionant, printre care participarea la Festivalul de Film de la Veneția, colaborare în filmul multi-premiat la Golden Globes și BAFTA – Three Billboards Outside Ebbing, Missouri, dar și multe alte scurtmetraje pe care te invităm să le descoperi în interviul de mai jos.

Bine ați venit în Cartierul Creativ!

Ca să facem introducerile, spune-ne câteva cuvinte despre voi. Cine sunteți, ce background aveți și cu ce vă ocupați acum?

Suntem Three of Swords Productions și facem filme. Eu, Andreea Dobre, sunt regizor și fotograf după un drum cu multe ocoluri de la jurnalism și corespondențe de la festivaluri de film la imagine de film la UNATC, la lucrat cu Fred Kelemen la Sarajevo Talents, ceea ce mi-a dat peste cap tot ce credeam că știu despre cinema, la proiecte personale din ce în ce mai mari în afara școlii. Raluca Petre, monteur, la fel, a trecut prin mai multe domenii până la un master în montaj la NFTS. Ea locuiește la Londra și e singura dintre noi care chiar are mai mult contact cu industria cinematografică “grea”. Printre multe altele, a fost asistent de montaj la Three Billboards Outside Ebbing, Missouri și tocmai a fost la Veneția cu scurt-metrajul pakistanez Sandstorm regizat de Seemab Gul. Cu Ioana Ciocan, sound designer, e cel mai simplu, a făcut tot UNATC, secția multimedia, și s-a dus hotărâtă spre sunet și producție de muzică.

Eu și Ioana am terminat zilele astea un documentar mic-mic de tot cu atelierul Labour In A Single Shot. În rest dezvolt următorul proiect de scurt-metraj și lucrez la mai multe streams of passive income cu care să ne finanțăm independent proiectele. Și foarte important, anul ăsta m-am apucat de promovare. Nu sunt deloc prietenă cu internetul și cu tehnologia în general, am fugit cât am putut, dar munca noastră are numai de pierdut din cauza asta. Degeaba îți verși tot sufletul într-un proiect dacă nu știe nimeni că exiști. Am petrecut foarte mult timp online în ultimul an jumate din motive pe care le știm cu toții și așa s-a produs declicul. Nici uneia dintre noi nu ne vine deloc natural să ne punem viețile și achievement-urile pe social media, dar nu prea avem încotro, măcar o persoană trebuie să facă asta că nu vine nimeni să te descopere în lumea de azi, așa că de vara asta m-am apucat de instagram. Și mai și lucrez freelance ca fotograf.

Spune-ne ce este Three of Swords Productions și cum s-a născut?

Three of Swords Productions este o halucinație colectivă generatoare de film independent, în curând casă de producție cu acte-n regulă. Eu și Raluca ne-am cunoscut la BIEFF în 2013, am făcut primul nostru scurt-metraj Mic tratat despre Zeul-Corp la un atelier la festival și am mai tot colaborat. După vreo doi ani Raluca a venit cu ideea foarte bună să ne numim și noi cumva, să avem o identitate, un site, din astea, și așa a început totul. Cu Ioana am fost colegă în facultate, dar ne-am cunoscut abia în ultima lună înainte de licență.

Ce face din Three of Swords Productions un proiect creativ?

Păi, dincolo de domeniu, cred că e un act creativ în sine să faci așa ceva în loc să te dai bătut că e greu, că nu sunt bani, că nu se poate în România. Încă de la primul scurt-metraj am pornit cu ideea hai să facem ce putem cu ce avem, oricât de puțin. Și cu puținul ăsta faci ceva care te duce un picuț mai departe, și data viitoare puținul e un pic mai mare, și tot așa.

Și mai e ceva, în facultate și nu numai, e atitudinea asta de arthouse vs mainstream și fiecare trebuie să-și aleagă tabăra. Adică pe care cale bătătorită să o apuce. Sunt și bune și rele în ambele, de ce să alegi, nu mai bine să afli cine ești tu și ce ți se potrivește ție și să înveți de peste tot? A, stai, e prea greu? E greu în general să faci film, ori te obișnuiești cu ideea, ori te apuci de altceva. De-asta am și făcut mai mult film experimental până acum, nu că mă pasionează neapărat label-ul ăsta, cât pentru că am vrut efectiv să experimentez chestii, să încercăm orice și oricum și să vedem ce funcționează, ce ni se potrivește, pentru ca apoi să știm ce vrem la proiectele de ficțiune. Și de-asta e mișto că avem gusturi foarte diferite, nu numai la filme, plus micile diferențe de Millennials vs Gen Z, fiecare vine cu influențe din cu totul alte zone și le punem să se joace unele cu altele.

Cum v-ați hotărât să vă stabiliți businessul în Cartierul Creativ, cum ați găsit spațiul și care au fost cele mai mari provocări de până acum?

Tocmai mă întorsesem la București după ce am stat izolată la munte un an jumate și am vrut centru, trafic, gălăgie, practic un univers colorat care să mă inspire la orice ora din zi sau noapte. Și cel mai important, să nu văd interioare moderne minimaliste și să fie ușor de explicat cum se ajunge. Provocările cele mai mari nu au nici o legătură cu zona, din contră, asta e cireașa de pe tort. Apartamentul din Cartierul Creativ se împarte între studio și acasă. 

Ce proiecte dezvoltați sau ce planuri de viitor aveți?

Prioritatea acum e următorul scurt-metraj, mai exact scenariul final, coloana sonoră și locurile de filmare. De finanțare nici nu mai zic. Pe viitor îmi doresc mult să facem la un moment dat o proiecție cu toate filmele noastre, rămâne de văzut ce și cum și când și unde.

Ce relație aveți cu vecinii? Ce alte locuri din Cartierul Creativ frecventați sau ce ați recomanda din această zonă?


Nu prea ies din casă dacă nu e absolut necesar, sunt o pisică leneșă indoor only. Dar recomand lacul Cișmigiu din noiembrie până în martie când e golit de apă. E cumva. Se intră pe la debarcader.

În încheiere, unde vă putem urmări pe internet?

Pe site

Pe instagram  

Valentin Lazăr@Public 28

Am stat de vorbă cu Valentin Lazăr, care a expus și în cadrul DIPLOMA, iar ulterior a fost expus și în proiectul Public 28, un proiect Local Design Circle.

Mai multe despre Public 28 găsiți și aici.

Cum s-a născut ideea fontului Moog Synth?

Ideea fontului a apărut, în principal, din dorința de a experimenta, de a încerca ceva nou. Știam destul de vag ce presupune designul unui tip de literă și a fost nevoie de o documentare mai amplă.
Conceptul a pornit de la noțiunea de „sound design” și procesele prin care se formează sunetul. Am găsit o punte comună între cele două și am dorit să creez o „imagine sonoră”.

Cât ai lucrat la acesta? Cum l-ai construit (ce elemente specifice are?) și ce te-a inspirat?

Am lucrat aproximativ 4 luni, un proces plin de experimentări, teste și feedbackuri. Ideea vagă pe care o aveam în momentul în care am început acest proiect s-a materializat diferit, dar într-un sens pozitiv.
Pe partea de construcție pot spune că am mers destul de concret, am realizat un schelet și mi-am impus un set de reguli și totul a venit de la sine. Modulația a reprezentat un segment foarte important, fiind și greutatea la care am lucrat cel mai mult. Ca proces de lucru, am realizat literele pe hârtie, apoi în Adobe Illustrator și, în final, în FontLab.
Inspirația a venit din sunet, sunt destul de pasionat de zona asta, sunetul industrial produs de sintetizatoare, modalitatea prin care circulă frecvențele și infinitatea de posibilități. 

De ce este importantă atenția la fonturi, din punctul tău de vedere? Și ce resurse (fie că vorbim despre cărți/site-uri) ai recomanda cuiva care este pasionat de acest subiect?

Personal, am observat că jumătate din procesul meu a constat în spațieri, alinieri și corectări…ține mult de atenție și răbdare, dar este o parte esențială.
Recomandările mele: www.futurefonts.xyz , Type for Type: Custom Typeface Solution, @365typefaces, Radu Manelici, TypeThursday și în general cam tot ce are text. E un exercițiu bun să observi și să „furi” meserie.

Cum este experiența expunerii acestuia în cadrul Public 28? Ai primit deja feedback? Știu că ai fost expus și în cadrul DIPLOMA. Cum a fost această experiență pentru tine?

Mă bucur că am reușit să expun la Public 28, mi se pare un proiect interesant și benefic pentru scena de design din România.
Cu DIPLOMA a fost o surpriză plăcută, nu mă așteptam să fiu selectat, fiind primul meu proiect de genul acesta, dar totul a mers foarte bine. A fost o experiență plăcută, iar feedbackul a fost unul pozitiv, drept urmare, cuiva i-a plăcut atât de mult una din broșurile mele, încât a plecat cu ea acasă 🙂

Ce îți dorești și propui să faci în viitor?

Pe viitor îmi doresc proiecte cu artiști, colaborări și să pun pe picioare proiectul la care lucrez de ceva timp cu colegii mei.
Good things are coming. Stay safe!

Contemporan Hair Space

Traversăm o perioadă de care, probabil, ne vom aduce aminte întreaga viață. Pandemia de Covid-19 a schimbat nu doar mentalități, dar și felul în care interacționăm unii cu ceilalți, felul în care alegem să ne petrecem timpul liber și, în special, felul în care funcționează business-urile, în general.

Astăzi am ales să discutăm cu Alexandru Munteanu, owner al salonului Contemporan Hair Space care, ați ghicit, funcționează și drept spațiu alternativ pentru nenumărate expoziții, solo show-uri, performance-uri etc. Spațiul a fost gândit drept o gură de aer proaspăt în inima capitalei, iar aici intervine de minune și grădina care înconjoară clădirea de pe Știrbei Vodă 56.

Contemporan Hair Space este un loc unde te poți retrage din aglomerație, fiind tot în centrul Bucureștiului, la un fir de păr distanță de parcul Cișmigiu, unde arta și hairstyling-ul se contopesc uniform.

Întrebat cum ar avea loc fuziunea dintre artă și hairstyling, Alex a răspuns simplu: prin intermediul oglinzii. „Ea reflectă imaginea clientului nostru ca pe un „portret” ce are pe fundal lucrări de artă ale unor artiști emergenți, dar și artiști consacrați care se perindă pe pereții galeriei, o dată la câteva luni. Oglinda este martorul schimbării continue ce are loc aici. Astfel, nu există monotonie, ceea ce înseamnă că orice revenire promite o nouă experiență.”

Iar creativii din Cartier și din întregul București revin, de fiecare dată mai entuziasmați, la Contemporan Hair Space .

„Comunitatea dintr-un oraș în care arta și cultura sunt din ce în ce mai prezente în viața oamenilor, adună la un loc o mică parte din scena de artă locală, artiști vizuali, galeriști, curatori, dar și avocați, judecători, corporatiști, actori etc.”

Tocmai ce am traversat și încă traversăm o perioadă destul de dificilă din cauza pandemiei de COVID-19. Cum a afectat perioada aceasta brandul Contemporan Hair Space? Cum v-ați adaptat perioadei?

Pentru a reuși să păstreze o distanță minimă între clienți și în rândul angajaților, mai multe saloane au reorganizat și reamenajat spațiul respectiv. În cazul nostru coincidența a fost că încă de la bun început ne-am dorit să creăm un loc de refugiu, un loc în care oamenii care ne trec pragul să aibă intimitate și am funcționat de la început avînd doar câte 1 post în fiecare cameră, una dedicată femeilor și una bărbaților. Chiar dacă ne confruntăm cu o situație fără precedent, am continuat să facem ceea ce era necesar pentru a nu stopa activitatea, dar într-un mod mult mai atent, mai prompt, mai empatic și personalizat decât o făceam înainte, mai simplificat din punct de vedere al proceselor.

Aveți un spațiu foarte fain pe Știrbei Vodă și știu că încercați să transformați spațiul și într-o galerie nonconformistă. Care sunt acum planurile pentru viitor?

Astăzi suntem în situatia paradoxală de a nu putea să prevedem planuri de viitor, cel puţin aşa cum am făcut până acum. Însă, de îndată ce vom reveni la normal vom lansa alte 2 idei-proiect: Contemporan Table (un concept de luat masa în incinta Contemporan Hair Space), și Contemporan Outdoor (hair performace-uri în afara ușilor Contemporan Hair Space-ului).

Așa că. Dacă sunteți prin zona Cișmigiului, vă încurajpm cu drag să le faceți o mică vizită. Alex este mereu acolo și vă așteaptă la o vorbă însoțită de o cafea bună.

Atenție! Aici se plotează (The Plot)

Din dorința unui grup de studenți de a avea un centru de printare care să facă față cererii căminelor din Tei, a luat naștere în anul 2005 un prim concept al atelierului ce avea să devină The Plot – probabil cel mai popular centru de plotare și machetare din București.

La vremea respectivă, o simplă cameră de cămin cu un singur ploter a reușit să printeze zeci de lucrări, ușurând viața a numeroși studenți. Prin 2008, grupul tinerilor creativi s-a orientat către diverse inițiative atât de apreciate astăzi: The Plot – Centru de printare & atelier de machete, Tegmark – birou de vizualizare de arhitectură, Calup – asociația pentru identificarea clădirilor abandonate cu potențial din București etc.

Acum, cei de la The Plot sunt parte a lucrărilor pe care studenții Universității de Arhitectură și Urbanism le realizează de-a lungul anilor. Organizează concursuri și expoziții pentru a promova lucrările studenților și îi ajută pe aceștia cu orice proiect.

Florin și Aida ne-au primit cu brațele deschise la ei și, ca niște buni vecini, vă împărtășim și vouă povestea din spate. Dar… stați pe-aproape! Se întâmplă lucruri mărețe mereu la The Plot. 

Știu că probabil The Plot este numele cel mai rostit pe buzele studenților de la Universitatea de Arhitectură, dar cum a început propriu-zis povestea centrului The Plot?

Primul centru The Plot s-a deschis pe 14 mp în Centrul Vechi, cu două plotere și o imprimantă – un spațiu mereu plin de studenții care căutau o alternativă făcută de oameni asemenea lor. Al doilea s-a deschis, după doi ani, chiar lângă Universitatea de Arhitectură, iar în 2013 am reușit să preluăm atelierul de machetare al facultății și să îl punem pe picioare.

Seria de concursuri „Arhitectura la Vitrină” ne-a propulsat rapid în opțiunea nr. 1 a studenților în ceea ce privește nevoia de printare. Provocarea venea către ei să își înscrie în concurs planșele proiectelor din facultate, iar un juriu bine ales selecta cele mai faine proiecte, ai căror autori primeau printare gratuită un an. Pentru un student la Arhitectură, să aibă acces la printare gratuită atât timp înseamnă o mare economie.

Cum ați descrie echipa The Plot?

Echipa The Plot este în acest moment cea mai unită din toate timpurile, oameni cu skill-uri și personalități remarcabile alăturându-se proiectelor noastre. 

Cum arată biroul în cele mai active perioade ale studenților?

Ne întreba de curând cineva de ce avem atât de multe plotere. Studenții vin în valuri, în funcție de predările semestrului, și, când ajunge și tsunamiul, e bine să fii pregătit. Atelierul, la predare, este un haos organizat. Atunci când nu rămânem peste noapte, ne trezim odată cu soarele să preîntâmpinăm numărul mare de e-mailuri, iar apoi pe cel de studenți care vin să preia proiectele. Nu reușim întotdeauna să îi ajutăm pe toți, probabil ne-ar trebui de două ori mai multe echipamente și colegi de echipă.

Pentru că mulți clienți apelează la voi pentru serviciile de print, plotare, machetare etc., probabil rămâne destul de mult material nefolosit. Ce se întâmplă cu acela?

Resturile materialelor de la machetare le oferim studenților, căci știm cât de complicat și de scump e să îți cumperi o placă întreagă când ție îți trebuie un rest. Din hârtie și cartoane, colegii noștri creează tot felul de agende, carnețele, stickere etc., pe care le dăm mai departe studenților. E un mod de a ieși din confortul zilnic și de a ne exersa creativitatea.

Se întâmplă să aveți proiecte preferate ale studenților/clienților?

De multe ori. Prin concursul „Arhitectura la Vitrină”, am încercat să le scoatem în față. Acum, noul centru de printare și-a găsit locul în fosta sală de judecată a UAUIM, acolo unde zeci de ani cele mai bune proiecte au stat expuse pentru a fi văzute de către studenți și analizate de către profesori. Noul concept păstrează zonele de expunere, iar în următorii ani îi vom încuraja pe studenți să își afișeze cele mai bune proiecte în același fel.

Care a fost cea mai inventivă/ciudată lucrare/cerere de la studenți/clienți?

În 10 ani, am întâlnit destule lucrări inedite, dar pe locul întâi cred că este poza nud a unei cliente – aceasta a trebuit sa fie retușată, plotată pe canvas, prinsă pe șasiu și ambalată pentru cadou.

Ce alte colaborări mai aveți, în afară de cele cu studenții UAUIM?

Lucrăm mult și cu businessurile din zonă (edituri, restaurante, cluburi etc.), cu birourile de arhitectură care ne sunt fidele încă de la început, cu profesorii din UAUIM. Întotdeauna, vin cu proiecte diferite față de cele ale studenților și astfel ne provoacă să fim creativi și să găsim soluții din cele mai neobișnuite.

Ce alt fel de proiecte mai aveți? (am văzut pe site proiectul NEWS CRATE, poate ne spuneți ceva despre el ; dar și despre activările din Noaptea Galeriilor etc.)

Planuri, avem multe. Am deschis și primul makerspace dintr-o universitate din România, un proiect pe care îl facem cu studenții, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură. Urmează amenajarea curții din fața spațiului de printare, un proiect pe care dorim să îl realizăm în urma unui concurs de design urban pentru studenții arhitecți. Apoi, amenajarea curții interioare a UAUIM, unde dorim să ne implicăm activ.

La scară mai mică, vom încerca să îi cooptăm cât mai mult pe studenți în proiecte care să îi facă mai responsabili în ceea ce privește mediul înconjurător, mai îndrăzneți și mai creativi, cu idei de complementare a facultății.

Totodată, ne vom implica în proiecte care au deja o notorietate (Noaptea Galeriilor, Street Delivery, Balul Arhitecturii etc.) sau care vin ca inițiative noi și se adresează aceluiași public: studenții, arhitecții și industriile creative.

Fiind un fel de veterani ai domeniului de plotare & machetare, cum vedeți dezvoltarea acestui domeniu de-a lungul timpului?

În cele din urmă, printul se va duce în digital, însă e clar că va mai trece o perioadă până când România se va adapta la acest lucru. E vorba de schimbat legi, de crearea unei infrastructuri de predare/avizare a proiectelor, indiferent dacă vorbim de studenți sau arhitecți. Ce e sigur este că, odată cu automatizarea tuturor proceselor, indiferent că vorbim de transporturi, roboți, echipamente speciale etc., partea creativă din orice domeniu va fi din ce în ce mai căutată, iar noi vom fi cei mai mari susținători ai întregului proces.

Cum vi se pare Cartierul Creativ și oare ce fel de inițiative ar transforma zona într-un centru al creativității bucureștene?

Cartierul Creativ este o inițiativă remarcabilă, menită să pună pe hartă toate locurile creative sau care ajută creativitatea să crească, dar care și face legătura între acești actori. Colaborările dintre ei trebuie să devină din ce în ce mai strânse, formându-se în timp un ecosistem bazat pe colaborare și încredere, în care toți cei implicați au de câștigat. Inițiative există, ele trebuie încadrate, toate, într-un context și făcute cunoscute publicului.

Cum este relația cu ceilalți creativi din Cartier? Colaborați cu anumiți „vecini” în mod activ?

Pentru noi, intrarea în Cartierul Creativ este nouă, însă sunt anumiți vecini cu care colaborăm de mult: Librăriile Humanitas, Control Club, Boutique du Pain, Paninaro, Alt Shift, Galeria Contemp, Ioana Ciolacu Studio, Burger Van Bistro, Moogu.

Ce locuri ați recomanda din Cartier și de ce?

Echipa The Plot mănâncă bine de la Ciorbărie și bea bine la Control.

Fotografii: Roald Aron

Uniunea Artiștilor Plastici din România

Uniunea Artiștilor Plastici din România reușește de aproape 70 de ani să promoveze interesele profesionale, materiale și morale ale artiștilor din domeniul plastic și vizual, alături de cele ale membrilor săi.

Pe lângă expozițiile și târgurile culturale pe care le organizează pe parcursul întregului an, activitatea UAP este reprezentată și de editarea și publicarea revistei ARTA, cea mai importantă publicație despre arta contemporană în România.

Uniunea Teatrală din România

Uniunea Teatrală din România a fost creată în 19 februarie 1990 prin libera asociere a oamenilor de teatru și la scurt timp au fost inițiate primele proiecte cu spațiul britanic, precum turneul Royal National Theatre la Bucureşti (1991, 1992), proiectul „Seeding a network” și programul „Noroc”. Astfel s-au deschis porțile turneelor internaţionale pentru teatrele românești.
În anul 1992 a apărut Editura UNITEXT care s-a axat pe producţia de carte de şi despre teatru care să stimuleze interesul pentru cultura teatrală eliberată de cenzură. Acest moment a marcat și nașterea propriilor programe care se identifică, practic, cu numele UNITER, precum: Gala Premiilor UNITER, Festivalul Național de Teatru, Gala Tânărului Actor HOP, Casa Artistului, lor alăturându-li-se și multe altele.

Uniunea Teatrală din România funcționează de aproape 30 de ani pe scena teatrului național, dar și internațional. Care au fost principalele proiecte desfășurate de UNITER în acest timp?

Da, sunt aproape 30 de ani de la înfiinţarea Uniunii. Se simţea nevoia creării unei asociaţii profesionale apolitice, neguvernamentale şi nonprofit, constituită prin asocierea liberă a creatorilor din domeniul teatrului.
UNITER este spaţiul în care toate aceste demersuri care să deschidă teatrul românesc au devenit posibile. Astfel s-a născut Gala Premiilor UNITER, inițiată de domnul Ion Caramitru, președintele UNITER, prima ediţie având loc chiar în sediul nostru, în 1992, într-un cadru mai restrâns. Apoi Festivalul Naţional de Teatru, eveniment reluat în România în anul 1990, care era inițial organizat de Ministerul Culturii, UNITER fiind, în primii zece ani, partener al Festivalului. Tot în aceşti ani a început Gala Tânărului Actor HOP, reactivând evenimentele dedicate tinerilor artişti, fie de gen festival, fie ateliere de formare. UNITER a susținut întotdeauna proiectele destinate tinerelor generații de artiști, Gala Tânărului Actor fiind proiectul cel mai longeviv. Acesteia i s-au adăugat proiectul „Primul pas”, proiectul „Teatrul Hai-Hui” şi, mai ales, şcolile de vară şi atelierele de formare susţinute de marii creatori: Radu Penciulescu, Andrei Şerban, Ion Caramitru, Cătălina Buzoianu.

Dintre spectacolele organizate în regie proprie, care credeți că a avut cea mai mare recunoaștere?

GALA PREMIILOR UNITER este cel mai cunoscut spectacol al UNITER și face parte din programul cu același nume care se derulează pe parcursul unui an. Am ajuns la cea de-a 27-a ediție și ne bucurăm de această notorietate şi pentru că, încă de la primele ediţii, spectacolul a fost transmis în direct de către principalul canal al televiziunii publice, ulterior și online pe internet.
Merită să fie menţionate aici următoarele spectacole, tot parte a unor proiecte mai ample, spectacole care au fost deschizătoare de drumuri, precum:
TRUPA PE BUTOAIE, un proiect al anilor 1995 – 1997, realizat de directorul de scenă Victor Ioan Frunză. Unul dintre cele mai inedite şi vizibile proiecte şi spectacole ale Uniunii din perioada respectivă, prezent aproape peste tot în ţară, fie la festivaluri, fie în microstagiuni, fie în reprezentaţii punctuale.
TRAGEDIA LUI CARMEN
În contextul anului 2007, când Sibiul avea statutul de Capitală Culturală Europeană alături de Luxemburg, am creat un spectacol de anvergură, TRAGEDIA LUI CARMEN după Bizet în adaptarea lui Peter Brook şi Marius Constant. Proiectul s-a concretizat în producţia spectacolului de operă „Tragedia lui Carmen” de Bizet, în regia lui Ion Caramitru şi scenografia Mariei Miu, cu participarea unor tineri artişti lirici şi ai Orchestrei Metropolitane de Cameră Bucureşti, conduse de dirijorul Tiberiu Soare.
HAI IU IU NU HI YOU YOU
Spectacolul s-a născut la Gala Tânărului Actor – HOP de la Costinești, ediția 2013 și este rezultatul unui atelier de creație intitulat „Maria Tănase – 1913-2013”, coordonat de muzicianul Vlaicu Golcea și desfășurat pe parcursul a patru zile.
WEST SIDE STORY
Având ca subtitlu „Manifestul unei generaţii”, spectacolul a fost prima producţie a Festivalului Naţional de Teatru (2014), care a deschis seria producţiilor ulterioare. A pornit de la ideea Marinei Constantinescu, directorul FNT. Un spectacol care arată forţa generaţiei tinere de actori, artişti bine pregătiţi şi instruiţi care puteau să facă faţă provocării de a face un muzical.

Câți membri are UNITER-ul în prezent și cum pot adera la această uniune noi membri?

Azi suntem fix 1819 de membri! Suntem uniunea artiștilor români profesioniști de teatru. Asta înseamnă că pot fi membri UNITER: actorii; regizorii artistici; scenografii; artiştii din teatrele muzicale, artiştii păpuşari şi marionetişti, artiştii de circ; criticii teatrali; istoricii de teatru; secretarii literari, teatrologii, precum și alţi creatori din domeniul artei spectacolului. Membrii UNITER trebuie să deţină studii superioare de specialitate (licenţă, masterat sau doctorat) în domeniul teatrului sau în domenii conexe, de natura celor arătate mai sus.
Cei care doresc să ni se alăture și respectă condițiile precizate depun o cerere însoțită de actul de identitate, CV, copii ale actelor de studii superioare în domeniul teatrului sau în domenii conexe şi două recomandări de la alți artiști recunoscuți. Orice solicitare urmează a fi analizată şi aprobată de o comisia de validare din cadrul Senatului UNITER.

În ceea ce privește Cartierul Creativ, cum ați descrie relația pe care o aveți cu alte entități? Aveți cumva povești interesante cu „vecinii” de cartier pe care ați vrea să le împărtășiți?

Suntem deschiși și prietenoși! Normal că de-a lungul atâtor ani am derulat proiecte cu mai mulți operatori culturali din zonă: Teatrul Odeon, Teatrul Ion Creangă, Teatrul Excelsior, Teatrul Țăndărică, Teatrul Nottara, Teatrul Mic, Teatrul ACT, Teatrul LUNI de la Green Hours, Muzeul Literaturii Române, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Colecțiilor de Artă, Palatul Universul, Linotip, Apollo, Club Control, Librăria Humanitas Krețulescu și Humanitas Cișmigiu, Librăria Cărturești Magheru, Institutul Cultural Român din Piața Amzei, Galeriile Artmark, Biblioteca Universitară București, Filarmonica George Enescu. Avem amintiri legate de toți și fiecare dintre ei, trebuie doar să deschidem sertarul de amintiri. Peste tot lucrează oameni activi, dornici să inițieze proiecte interesante, pe mulți dintre ei i-am și cooptat în proiectele noastre.

Quest mission, if you dare

Dacă sunteţi în căutarea unui escape room, spoiler alert, camera Galeria de Arte e descuiată! Asta poate pentru că Quest Mission nu e doar despre a evada dintr-o încăpere, ci mai mult despre rezolvarea unei misiuni, despre aventura unei competiţii cu tine însuţi şi plăcerea experienţelor alături de cei dragi.

Iar experienţele sunt multe, de la provocarea unei Misiuni imposibile de spionaj, cu adrenalină şi suspans, la desluşirea Secretului lui DaVinci, o misiune de escape fără lacăte, care vă va purta prin apă şi foc, până la, probabil, cel mai mare life game din România, Train Enigma, ce părăseşte limitele spaţiului de pe Strada Amzei nr 1, introducându-vă într-o lume de Real Life Games, unde linia între joc şi realitate dispare.

Turul nostru se poate încheia în mini-cafeneaua lor cosy, cu o excelentă cafea italiană, care nu ascunde însă vreo misiune, ci doar întâlniri de briefing și debriefing cu echipe corporate, adunări cu prieteni sau petreceri şi aniversări. Ori în galeria de artă reală, ce ascunde tablouri ale tinerilor artişti români, care incită la un joc „la vedere”, pe care le poţi lua acasă.