Network Category: Creative Practices

Bijuteria contemporană, fashion-ul şi sticla şi-au dat întâlnire pe Strada Victoriei 101, la The Hive: mai exact, Atelier Juls, Atelier 42 şi Atelier Spectrum sau mai bine zis, fondatoarele lor, Teodora Rus, Irina Mihuţ, şi Mara Niţă.

Şi nu sunt singure, pentru că mereu aşteaptă vizitatori. Spaţiul este mic, simplist, dar mereu deschis publicului, care este chiar invitat să depăşească barierele impuse de un show-room obişnuit şi să experimenteze actul creativ împreună cu prieteni sau artişti învitaţi.

Motto-ul lor este despre creativitate şi curaj, aşa că fiţi cu ochii pe ele. Noi le urăm „bun venit” în Cartierul Creativ şi ne notăm adresa pentru viitoarele evenimente nonconformiste pe care le pregătesc.

Un oraș care deține nenumărate clădiri cu încărcătură istorică, dar și zone cu potențial de dezvoltare, are nevoie de locuitori care să îl înţeleagă pentru a-i conserva valorile și poveștile. În acest context s-a format Republic of Architects în 2007, un studio de arhitectură unde echipa este înarmată cu experiență și cunoștințe în domeniu, dar și cu o mare dorință de schimbare… în bine.

Ce este Republic of Architects? Este, într-adevăr, o republică care tinde către o comunitate perfectă?

Suntem un birou de arhitectuă început în 2007 și experimentăm cu o largă varietate de practici proiectarea de arhitectură, designul de produs, intervenții urbane sau studii teoretice. Ne place diversitatea din echipă și ne bucurăm să o regăsim în colaborările noastre. De aici vin răspunsurile ce merg dincolo de limitările practicii curente de proiectare. Nu ne-am dorit să fim o comunitate perfectă și am fost de la început deschiși discursului plural, cu consecințele de rigoare.

Câteva detalii despre proiectele pe care alegeți să le materializați și de ce?

Ne dorim să materializăm cât mai multe dintre propunerile de proiecte care vin către noi. De pildă, acum am finalizat două șantiere de clădiri rezidențiale, pe lângă unul de amenajare interioară de birouri și unul de signalistică de exterior. Proiectele noastre sunt diferite – suntem democratici în alegeri la fel ca și în proiectare – iar pe lângă asta, încercăm să generăm proiecte care să nu vină doar din solicitările din piața de arhitectură. Am început modulul de locuit „MoMi” în 2012 și l-am dus până într-un moment în care poate fi realizat ca prototip. Din 2016, derulăm întâlnirile „Meet the Architect”, la care invităm oamenii să ne cunoască și să le povestim împreună cu invitații noștri despre oraș și despre arhitectură. Ne împărțim timpul între proiectele pe care le alegem și proiectele care ne aleg pe noi.

În zona Grivița, sunt nenumărate clădiri dezafectate/aflate în paragină, clădiri care reprezentau piloni importanți ai culturii bucureștene de secol XX. Ce soluţii de consolidare se pot găsi pentru acestea? Sunt posibile?

Mai întâi, ar trebui văzute astfel de intervenții în ansamblu, ce fel de legi de protecție a patrimoniului există, în cazul clădirilor-monument sau al celor din zone protejate, cum este zona Griviței. Iar aici răspunsul este că nu există o legislație care să permită protecția reală a mediului construit, fie el de patrimoniu consacrat sau nu, în afara reglementărilor din planul urbanistic al zonei protejate. Există în schimb birocrație descurajantă și măsuri de pedepsire a proprietarilor care renunță la efortul de restaurare, reabilitare, punere în valoare. Există, cu siguranță, soluții tehnice de consolidare, un răspuns asumat îl pot da echipe mixte de arhitecți și ingineri de structuri, dar sunt necesare programe publice de finanțare care să faciliteze creditarea reabilitărilor sau restaurărilor, pentru că acestea vor genera o piață imobiliară funcțională pentru aceste clădiri.

Știu că ați fost implicați într-un proiect din PIDU care viza această zonă. Puteți să ne spuneți mai multe despre el/ce scenarii de dezvoltare există pentru această zonă? Și în ce stadiu se află ele, momentan?

PIDU este un proiect de regenerare urbană de care suntem legați de peste zece ani. Am parcurs acest drum alături de arhitectul Mario Kuibuș și echipa re-act now și am ajustat împreună viziunile noastre în funcție de circumstanțe, am acordat visurile la realitate. Ideea de bază este de a crea spații urbane prietenoase cu pietonul, în măsura în care o schimbare în folosirea spațiului public va genera și o schimbare în esență a utilizării clădirilor învecinate. Proiectul pe care ne-am concentrat în zonă este calea Griviței, unde intervenția urbană îmbunătățea spațiile pentru pietoni, bicicliști, parcări, traseu auto, alături de mobilare, signalistică și iluminat. Soluții la îndemână, dar care schimbă profund modul în care un utilizator parcurge un traseu dinspre centru spre Gara de Nord.
PIDU ne-a permis să visăm la un oraș mai bun, la un arhitect ale cărui eforturi să devină mai evidente în spațiul public înspre binele tuturor și la o profesie a cărei relevanță să se afirme în mod benefic în societate. Proiectul în ansamblu se află acum în faza de avizare și sperăm să nu întârziem să îi vedem roadele împreună.

De ce credeți că poate fi oportun un proiect precum Cartierul Creativ pentru coeziunea comunității?

Zona a trăit o dramă urbană recentă prin demolarea Halei Matache și prin lucrările de infrastructură de pe Buzești-Berzei. Cartierul Creativ este oportun în măsura în care reușește să aducă un impuls optimist pentru întreaga comunitate, care este diversă și ca ocupații, și ca grupe de vârstă. Miza credem că este o comunitate umană, cu interese comune, nu una exclusiv creativă.

Dar pentru dezvoltarea orașului?

Este cu siguranță de folos pentru dezvoltarea orașului ca zonele urbane să aibă o identitate recunoscută, pornind de la cunoașterea entităților private sau publice cum sunt cele listate în harta cartierului. Viziunea „Cartierul Creativ” poate fi un exemplu de abordare pentru alte comunități urbane deoarece dovedește că poate depăși pragul de public generat de promovarea ofertei de servicii specializate, din artă, educație, spații urbane din zonă și poate crea identitate urbană dintr-o inițiativă privată – sperând ca, în final, o identitate consacrată să crească cultura urbană în ansamblu.

Deschiderea către nou este cea care contribuie constant la dezvoltare, chit că este a noastră sau a comunității în care trăim. Și pentru a ne ajuta în acest demers, pornim de la bază și construim către vârf. De la „BAZA. Deschidem Orașul”, mai exact, un proiect ambițios care oferă sprijin în special tinerilor profesioniști care vor să avanseze în carieră, dar care creează și dezvoltă proiecte demne să pună în valoare spațiul public.
Interviu cu Maria Duda – arhitect fondator

Ce este BAZA și ce a inspirat numele?

„BAZA. Deschidem oraşul” s-a format în 2016 ca asociaţie, iar în 2017 am înfiinţat şi societatea comercială cu acelaşi nume şi asociaţi: Maria Duda, Raluca Niculae, Alexandru Belenyi, Matei Bogoescu şi Ştefan Hillerin. În cadrul asociaţiei, am extins echipa cu Adrian Buga, care ne consiliază în proiectele culturale, şi cu Alexandru Dumitrescu, care ne dă know-how juridic. În jurul nucleului însă, coagulăm profesionişti cu care colaborăm la diversele noastre proiecte: Anastasia David, Teodora Ganea, Marius Balaşca, Andrei Cumpănăşoiu, Dragoş Dordea – pe partea de arhitectură, Laura Iane – pe partea de grafică şi identitate pentru (aproape toate) proiectele şi evenimentele pe care le desfăşurăm sub umbrela BAZA, Denis Simion, Andreea Vlăduţ, Andrada Roşu – pe intervenţii artistice, Robert Tache şi Gabriel Boangher de la Radio 7 – pentru emisiunea şi podcasturile „Experienţă Urbană”, difuzate în fiecare sâmbătă de la 12:00 pe 103.4 FM.
BAZA e un pic mai mult decât un birou de arhitectură, ne-am imaginat-o de la început ca un suport flexibil pentru comunitatea tinerilor profesionişti, care să îi pună în contact atât pentru proiecte, cât şi pentru (auto)formare. Tot ce am abordat până acum împreună, proiecte de punere în valoare a spaţiului public, reintroducerea clădirilor abandonate în circuitul cultural, amenajări de expoziţii sau târguri, workshopuri de educaţie non-formală şi intervenţii în oraş, dialoguri cu activatorii urbani, a fost un prilej de a testa şi valorifica pluralitatea de viziuni venite de la profesionişti în diverse discipline. Ceea ce ne dorim în continuare este să ducem deschiderea cultivată pragmatic şi în câmpul cotidianului public, prin evenimente, festivaluri, cursuri, publicaţii, reţea profesională, dar mai ales prin îmbunătăţirea imediatului apropiat, fie el spaţiu sau mediu – ceea ce am numit «Little Improvements», prin exemple concrete ce se pot înmulţi apoi organic, prin voinţa şi imaginaţia fiecăruia.
Pentru a înţelege mai bine ce şi cum, avem pe pagina noastră de web secţiunile Facem/Dregem, Portofoliu şi Blog.

Ce nevoie/nevoi ați întâlnit la nivelul Capitalei și cum sperați ca BAZA măcar să le atenueze, dacă nu este fezabilă soluționarea lor completă?

Credem că „normalizarea” este tema care reuneşte cel mai bine nevoile la nivelul Capitalei. Şi, aici, încercăm să categorisim aşa:

• în sens de confort: pavimentaţie întreţinută, iluminat stradal şi pietonal adaptat spaţiului, curăţenie, reciclare, mobilier urban, spaţii verzi întreţinute, arbori de aliniament, grădini şi plaje urbane, poduri pietonale peste Dâmboviţa, partere atractive, spaţii de plimbat pe jos prin oraş;
• în sens de siguranţă: întreţinerea faţadelor, tencuielilor, picurătoarelor generatoare de ţurţuri ameninţători, treceri de pietoni luminate;
• în sens de accesibilitate: borduri joase, trotuare libere, rampe de acces în toate instituţiile publice, administrative, de cultură, transport public, mobilitate pentru toţi participanţii la trafic, indiferent de abilităţi fizice, informare, orientare şi monitorizare a deplasării pentru persoanele cu deficienţe de văz, în sens de integrare în spaţiul şi viaţa urbană a publicului, indiferent de abilităţi fizice, cognitive, statut social şi posibilităţi economice: integrarea de spectacole şi săli de spectacole, spaţii culturale, educaţionale, de joacă şi socializare pentru cei cu deficienţe de auz, văz, pentru cei diagnosticaţi cu autism, laolaltă cu publicul tipic, spaţii de socializare pentru pensionari, de educare şi sprijin juridic, medical, economic pentru cei cu resurse reduse, în sens cultural şi identitar adaptat Bucureştiului prezent: panouri informative, hărţi prietenoase, trasee prin oraş, salvarea şi valorificarea patrimoniului construit, evenimente ce valorifică spaţiul în care sunt amplasate, redefinirea unor centre de interes în cartiere, în noile periferii, în pieţe, transport public prietenos, presă locală puternică, media culturală independentă, în sens de simplificare a birocraţiei, stabilire de priorități în tipurile de intervenţii: facilitarea implementării proiectelor culturale finanţate prin concursuri şi fonduri private, trecute deja printr-o comisie de evaluare, informarea cetăţenilor cu privire la modurile optime de intervenţie asupra clădirilor şi spaţiului public, coparticiparea publicului la documentarea, analizarea şi propunerile de dezvoltare urbană, iar lista poate continua, desigur.

De când activăm am încercat tocmai să abordăm firesc o parte din aceste nevoi cu care ne confruntăm personal, zilnic. Cu „Art Safari” din 2016 am redat publicului, timp de zece zile, prin artă, Palatul Dacia România, aflat în zona pietonală a centrului vechi şi nefolosit din 2013. De la noi putere, prin workshopul „Space Informers” am documentat şi povestit istoriile clădirilor de pe strada Brezoianu, lipind afişe informative bilingve. De asemenea, am pus căşti de şantier în dreptul clădirilor cu faţade deteriorate pentru a atenua riscul la care se expun cei care le traversau. „Little Improvements” a câştigat finanţarea „Mobilizăm excelenţa” şi este proiectul-pilot pentru metoda intervenţiei minim invazive asupra unui ansamblu de patrimoniu – Biserica şi Galeriile Kretzulescu – prin care amplasăm o scară şi bancă publică legând porticul cu librăria Humanitas şi cafeneaua Artichoke de piaţeta bisericii şi parc.

Iar pornind de aici, de un an, am început să primim întrebări şi cereri de îmbunătăţire din public. „Sustenabili… really?” este workshopul educativ venit la cererea liceenilor de la Interact Cişmigiu, care îşi doreau să înţeleagă ce înseamnă cu adevărat sustenabilitatea. Transformarea unei clase în spaţiu de educaţie informală, hub-ul „the Change”, la liceul „Spiru Haret”, a venit ca vot de încredere tot de la ei. „V for Vintage” erau curioase de potenţialul unui loc nou în Bucureşti, introducând şi spaţiile de legătură, şi grădina interioară The Landmark în circuitul de târguri de design. Iar „Experienţa Urbană” creşte spre o platformă de distribuire şi promovare a proiectelor culturale şi de cercetare urbană. Mai avem mult de lucru şi de abia aşteptăm.

Zona Grivița este regiunea pe care o descoperim în numărul 3 al ziarului. Ați putea să descrieți cum vă raportați la această zonă, având în vedere clădirile și edificiile „uitate” din zonă? Cum ați putea deschide orașul către această zonă?

Biroul nostru este pe strada Berzei 48A, în prezent cadrul nostru de directă proximitate fiind mai degrabă Buzeşti – Știrbei – Berthelot. Însă Alex locuieşte pe Theodor Aman, Ştefan a avut biroul pe Temişana, Maria a copilărit pe Victoriei cu Berthelot, deci am trăit şi trăim povestea zonei de ceva timp. În 2010, am luat parte la „workshopul de urgenţă”, ulterior transformat în „Arhitecţii Voluntari”, modificând în timp real harta demolărilor, discutând posibilităţi de salvare şi (re)construire cu Active Watch, cu reprezentanţii primăriei şi ai Ministerului Dezvoltării. Ulterior, la atelierele pe care le ţineam la Arhitectură, la „Spiru Haret”, am investigat posibilitatea de regenerare urbană a ariei Buzeşti – Griviţa – Calea Victoriei – Știrbei. În 2017, am avut o colaborare cu UMAED, prin care am amenajat expoziţia SinCronic pe Semicercului. Academic vorbind, orice teren vid sau clădire abandonată reprezintă un potenţial de regenerare, de acoperire a funcţiunilor absente, dar în realitate lucrurile sunt un pic mai complexe. Este absolut obligatorie recensarea nevoilor celor care locuiesc şi folosesc zona. Cei câţiva poli de interes, precum J’ai Bistrot, au îmblânzit atent locul, fiind adoptaţi complet acum. Credem că ei sunt un exemplu bun de urmat, pentru o regenerare autentică. La polul opus, stau noile clădiri de birouri, care se adresează unui public complet nou şi străin locului, cei care îl vor popula cel mai probabil doar în orarul de lucru. Negocierea extremelor, antreprenoriatul social, spaţiile cu acces public nepărtinitor, informarea coerentă şi continuă, deschiderea curţilor, a parterelor comerciale, amplificarea Muzeului Literaturii, prezenţa UnArte, şcoala pentru nevăzători, Băile Publice sunt puncte de potenţial care pot fi conectate şi crescute laolaltă. Dar pentru a putea funcţiona deschiderea, este mare nevoie de încredere, iar recâştigarea ei se face cu multă comunicare şi exemple mici, care să repare treptat prejudecăţile şi traumele recente.

Ce vă place/ce ați schimba în Cartierul Creativ? Credeți că este oportun un astfel de proiect?

Credem în Cartierul Creativ încă de la început, micile entităţi care îl formează momentan mai mult fizic au de acum înainte motive şi oportunităţi să îl formeze şi, în colaborare, să îi dea formă, semnificaţie şi identitate, împreună. Cum ar fi: să pornim toţi la imaginarea deschiderii lui către zonă, şi apoi către oraş.

Fizica din liceu ne-a învățat că orice acțiune pe care o întreprindem asupra unui obiect răspunde acestei mișcări cu o reacțiune egală în forță și efect. Privind în jur însă, observăm că și lipsa acțiunii are efecte. Și nu neapărat bune. De aceea, implicarea oricăruia dintre noi în creionarea viitorului orașelor este importantă. re-act now este numele echipei de arhitecți care răspunde la câteva dintre provocările pe care le ridică un oraș ca Bucureștiul.

Care este povestea studioului re-act now?

După nouă ani de experienţă în Viena, Mario Kuibuş se întoarce în 1998 în ţară, unde adună în jurul lui o echipă dinamică şi reactivă numită re-act now. Implicat activ în viaţa publică a Bucureştiului ca membru fondator al diverselor asociaţii de profil, prin expoziţii-manifest, conferinţe și prin activitatea sa didactică universitară, Mario Kuibuș câștigă cu echipa re-act now numeroase premii de arhitectură, o recunoaștere a calității proiectelor realizate până în prezent.

Care sunt pilonii prin care se diferențiază re-act now în comunitatea arhitecților români de astăzi?

Încercarea de a nega banalul în toate poveștile pe care noi le creăm și încercarea de a nu exista o repetitivitate a clișeului creativ sunt ceea ce ne definește. Altfel spus, fiecare proiect merită o „poveste” proprie.

Ne puteți spune câteva detalii despre nevoile întâlnite la nivelul clădirilor din București și reacțiunea cu care veniți voi pentru a soluționa aceste nevoi?

Nevoile arhitecților constau în a avea interlocutori (beneficiari, instituții etc.) care să aibă, în primul rând, un nivel cultural ridicat, spre a putea recepționa proiecte ce sunt „înțelese” și, în al doilea rând, care pot fi dezvoltate pe predictibilitate corectă, adică nici prea rapid, cum se vrea aproape totul în discursul majorității beneficiarilor, și nici prea birocratic, cum deseori există o atitudine din partea instituțiilor avizatoare în derularea acestora.

Numărul acesta este despre zona Grivița. Ne puteți povesti mai multe despre casele-simbol ale zonei și/sau despre scenarii de dezvoltare pentru această zonă?

Calea Griviței este o stradă istorică a Bucureștiului și acest ultim tronson dintre Buzești și Calea Victoriei reprezintă un ultim exemplu construit al unei memorii colective aproape uitate. Baia Griviței este în continuare o ultimă „redută” istorică funcțională ce ar putea fi reabilitată și pusă într-un context nou de regenerare urbană. Într-o oarecare măsură, strategia PIDU care acționează și în această zonă ar putea fi un motor al renașterii pentru aceasta.

Știu că sunteți implicați în PIDU. Care este stadiul actual al acestui plan și care erau dezvoltările/camerele care se suprapun hărții Cartierului Creativ, așa cum încercăm să o creionăm noi?

PIDU se află acum într-un complicat și anevoios proces de avizare pentru faza de autorizare de construire. Odată realizate, proiectele PIDU vor putea beneficia în zona Cartierului Creativ de aportul a două importante camere urbane, conform strategiei acestuia. Una va fi „Camera de Cultură Clasică”, care este spațiul din jurul Pieței Revoluției și Sălii Palatului, și o a doua va fi „Camera Podul”, care este determinată de zona de trecere de pe Splaiul Independenței dinspre Brezoianu spre Parcul Izvor printr-un obiect iconic ce leagă cele două maluri și propune noi funcțiuni de repaus și socializare într-o zonă moartă, sufocată de mașini. Să nu uităm că unul dintre cele mai importante proiecte PIDU, „Traseul preponderent pietonal și de bicicliști”, se află majoritar aici, în Cartierul Creativ, pe axele sale majore dictate de străzile Brezoianu și Academiei. Acest ultim proiect negociază spațiul existent de trotuar și stradă într-un viitor spațiu unic ce este uniformizat atât din punctul de vedere al nivelului de calcare, cât și al designului pavimentului. Așa se creează premisele unui covor urban ca nou spațiu liniar public al orașului, ca o infrastructură nouă pentru întâlnire, plimbare și socializare.

Care este relația voastră cu vecinii și cu zona Cartierului Creativ?

Este o relație dinamică participativă, în care noi încercăm să fim prezenți la diversele evenimente sau servicii oferite de diverșii „provideri” locali, apreciind efervescența „ofertei” locale culturale și comerciale. Credem că această „ofertă” va fi mult mai bogată, odată cu realizarea proiectelor PIDU mai devreme amintite, și atunci se va observa și mai pregnant potențialul acestui Cartier Creativ.

Zicerea „unde-s mulți, puterea crește” demonstrează caracterul social al omului, dar și faptul că schimbările dintr-o comunitate au loc în momentul în care entități cu preocupări diferite își reunesc forțele și dau naștere ideilor creative. Și, urmând acest exemplu, trei ateliere de arhitectură (PZP, SYAA și ARXTUDIO) și-au adunat experiența și au pus bazele Cumulus. Noi am stat de vorbă cu Eliza Yokina, unul dintre fondatorii CUMULUS și am aflat sfaturi despre o mai bună dezvoltare urbană.

Ce este Cumulus și ce a inspirat numele?

Cumulus este o aspirație a faptului că putem crește profesional și răspunde mai exact provocărilor pieței și ale lumii punând la un loc experiența a trei birouri de arhitectură, având o viziune unitară și coerentă. Suntem bucuroși că am făcut acest pas, tocmai pentru că aspirațiile noastre au fost confirmate. În 2018 am creat și Erigo – echipa de structuri care ne va ajuta să avem elementele necesare pentru a duce la bun sfârșit orice proiect. Cumulus are mai degrabă o direcție spre vertical, dar reprezintă și ceva ce adună într-un singur loc oameni, idei, competențe – pentru a crea prosperitate și a lua parte la un demers către normalitate și bun simț.

Aveți biroul în Palatul Universul, alături de alte entități creative. Cum este coabitarea cu ele?

Foarte plăcută, pentru că mereu găsești ceva interesant de făcut, de pus în agendă. Ori nimerești dimineața la o conferință la Mezanin, ori seara la un spectacol de teatru la Apollo 111 sau de dans la Linotip. Deseori, putem vizita expoziții de artă la Salonul de Proiecte, iar mai tot timpul ne vedem la Beans and Dots, la Apollo-barul sau la Fix me a Drink unde sunt și concerte, și party-uri dintre cele mai diverse. E atât de bine că poți avea diversitate în clădire, iar dacă faci câțiva pași în Corpul A, mai sunt multe alte activități și întâmplări de pus în program. Apoi, oamenii din cartier sunt în general din industrii creative și astfel se creează un sentiment relaxat de apartenență la acest loc.

Considerați că un proiect de tipul Cartierul Creativ poate ajuta la dezvoltarea comunitară sau urbană?

O, da, Universul este un mic exemplu de cum o investiție poate coagula în jurul ei o comunitate. În jurul nostru apar din ce în ce mai multe locuri cu caracter creativ, iar dacă ar exista mai mult de atât – un layer pietonal mai prietenos și spații urbane pietonale de bună calitate –, suntem siguri că zona ar crește și mai mult. Proiectul Cartierul Creativ deja a stârnit atenția publicului, iar faptul că din ce în ce mai multe servicii și ateliere apar în zonă este un semn clar că acest proiect a produs până acum și efecte. Dacă aici, în centru, lucrurile se întâmplă mai ușor, ar trebui ca astfel de inițiative să existe la scara orașului, deoarece ele pot reașeza întregi zone urbane. Pentru toate cele de mai sus, lipsa susținerii din partea administrației publice locale îngreunează (ca să nu spun împiedică) procesul de dezvoltare urbană, mai ales având în vedere că dezvoltarea urbană este un proces complex pentru a fi gestionat de un singur proiect și de un singur actor.

Care credeți că sunt principalele priorități pe care acest proiect ar trebui să și le asume și pe care să se concentreze?

Să promoveze o viziune, să aducă împreună oameni, idei, competențe, să încerce un dialog și o implicare cu mai multe părți și să le atragă drept parteneri (de ce nu, să facă lobby), să celebreze creativitatea și cultura cu fiecare ocazie și eveniment, ceea ce consider că face deja.

Ce credeți că îi lipsește Bucureștiului și ar putea fi soluționat printr-o comunitate creativă mai implicată?

Spațiile publice urbane de bună calitate, deschiderea către locuitorul-pieton și declararea sa ca prioritate la nivelul orașului. Punerea în valoare și dezvoltarea zonelor cu apă – lacuri, Dâmbovița –, o mai bună diversificare a parterului comercial al blocurilor – să fie mai diversificat decât bănci, farmacii și minimarket –, fațade îngrijite, arhitectură de mai bună claritate.

În zona Grivița sunt nenumărate clădiri dezafectate/aflate în paragină, clădiri care reprezentau piloni importanți ai culturii bucureștene de secol XX. Ce soluţii de consolidare se pot găsi pentru acestea? Este posibilă o readucere a întregii zone la prestigiul de odinioară?

Soluții tehnice există fără discuții, cred că provocarea vine din punct de vedere economic și social. Ce densitate poate oferi acestă zonă astfel încât să existe interes economic pentru revigorarea ei! Pe de altă parte, intervenția poate fi și asumată de administrația locală, dar atunci se pune problema de ce atracții și atmosferă poate oferi zona și prin ce identitate poate ea redeveni un nucleu de dezvoltare. Lucrurile sunt interconectate: există studii și echipe urbane care se ocupă cu reactivarea anumitor zone cu probleme în oraș, iar deseori prin comunitățile creative sunt găsite cele mai durabile soluții. Pe de altă parte, un principiu al sustenabilității este coerența economică. Discutam cu un arhitect belgian care îmi povestea că în centrele urbane nu este sustenabil să ai densitate mică pentru că economic nu se justifică nici renovare, nici investiție, nici întreținere. Au existat și există inițiative care vin din partea organizațiilor pentru reabilitarea diverselor zone, însă, fără viziune și implicare din partea administrativă, putem vorbi doar despre cazuri izolate, experimente precum Universul.

Odată pășit în atelierul Anei Alexe nu o să mai vrei să pleci, înainte de a descoperi una dintre cele mai lungi și frumoase povești despre designul românesc.

De când ești în cartier?
M-am mutat în „cartierul Cazzavillan” în 2010, în casa familiei Dâmboviceanu, unde am și locuit o vreme. Clientele mele erau obișnuite deja cu vizitele în casa-atelier. Între timp, echipa a crescut și acum folosim tot spaţiul, pentru atelier și showroom.

Ce se ascultă la tine în atelier?
Paleta e foarte largă, de la hip-hop/rap la simfonică și de cameră, muzică de film cu opriri în genuri nerecunoscute ca genuri. Dar ca să nu fiu misterioasă, așa cum sunt văzută din afară, am să recunosc ca nu sunt atât de interesată, îmi place să lucrez în liniște. Las totuși nume care mă ajută când am nevoie de vis: Chopin, Wim Mertens, Nick Bartsch, melodrama de Svedaliza, Antony and the Johnsons/Anohni, Cocorosie.

Ce recomanzi în Cartierul Creativ?
Recomand Arome, J’ai Bistrot, Bistro Raw Vegan, piaţa Matache, măcelăria libaneză de pe Buzești – au și câteva paste vegane, magazinele de papetărie de pe Griviţa, vizavi de Arte Plastice, și, nu în ultimul rând, Cafeneaua Steam, cu care încep în fiecare dimineaţă, ah, și pentru ţoacle și cafea bună mai sunt Pinion și BlackHabit.

Ce nu îţi place aici?
Îmi displac: mizeria, murdăria, cerșetorii de pe Griviţa, cu care mă salut și le dau cuvinte, muncitorii la bustul gol, pe care îi văd pe fereastră cu pickhammere și cuţite de tăiat asfaltul, cel puţin o dată, în functie de cum decide cineva care vede cartierul, de sus, ca pe o hartă.

Ce pregătești?
Pregătesc prezentul. Viitorul e aproape, cum zice vecinul meu Miky, prin ședinţele de tarot, pe care mi le oferă cu fiecare întâlnire de lucru pe magazinul meu on-line.

Ioana este unul dintre designerii de fashion de succes din România. Ea a iniţiat și a dezvoltat cu grijă și răbdare brandul care îi poartă numele, iar în anul 2018 a lansat platforma Romanian Fashion Council, din dorinţa de a susţine și încuraja industria locală.

Ioana locuiește de mult în Cartierul Creativ și și-a deschis și showroom-ul, tot aici, pe strada Berthelot, la numărul 35. Este o casă neoromânească, cu o curte interioară dominată de un calcan cu iederă, ce îţi dă senzaţia unei grădini verticale ce îţi asigură un sentiment de liniște și relaxare. Ioana a știut că este casa ideală încă de la început și a poreclit-o „la conac”. Ne-a povestit râzând că, de când s-a mutat aici, este sunată des și întrebată dacă „coana Ioana poate fi găsită la conac?!”.

Tot în liniștea casei de pe str. Berthelot și tot la iniţiativa Ioanei, s-a născut Romanian Fashion Council – o platformă care își propune să fie un ambasador al industriei modei la nivel global: „Ne propunem să agregăm câteva aspecte ale industriei care acum par la voia întâmplării, respectiv vom educa și vom sprijini designerii români pentru a fi cât mai pregătiţi pentru o prezenţă locală și internaţională. Am început aceasta iniţiativă după ce am discutat cu mai mulţi directori de astfel de Consilii din mai multe ţări si mi-am dat seama că avem un avantaj competitiv local care trebuie direcţionat cumva”, ne-a povestit Ioana, care în timpul vizitei noastre lucra deja la o serie de cursuri speciale dedicate tinerilor designeri.
ioanaciolacu.ro

Carmen Secăreanu este unul dintre cei mai talentaţi și mai premiaţi designeri români, iar showroom-ul acesteia, deschis în 2014, în cadrul Romanian Design Week, este unul dintre cele mai populare spaţii creative din zonă. Acesta se află pe calea Griviţei, colţ cu Semicercului, într-unul dintre memorabilele blocuri interbelice din zonă. Dacă îi faceţi o vizită (cu programare), cel mai probabil o veţi cunoaște și pe Carmen, care are aici și atelierul și care ne-a povestit puţin despre spaţiu și despre cum s-a conturat el: „Știam spaţiul de câţiva ani, este o clădire-monument, construită special cu aceste spaţii cu destinaţie comercială. Îmi place că e luminos, are tavan înalt, iar amenajarea am făcut-o eu, așa că și asta îmi place”.

Cât despre Cartier și zona Griviţa, aceasta spune că este colorată, dar și foarte complicată: „Deși, acum aproape patru ani, când am luat spaţiul, părea că se ridică zona, a devenit mai proastă, de fapt, câteva clădiri s-au degradat total între timp, una, cu știinţa proprietarului, miroase urât, de trei luni se sapă intens – întâi au căutat ţevile, pe urmă le-au găsit, e o gălăgie și mizerie de nu te vezi. Înţeleg că în alte ţări constructorii primesc amendă dacă tergiversează terminarea unei lucrări, probabil că acolo primăriile au și hărţi cu amplasarea conductelor și a ţevilor”, ne-a povestit Carmen despre Griviţa, care mărturisește însă că este foarte lungă, diversă și colorată și cuprinde, totodată, curtea generoasă de la J’ai Bistrot, magazinele foarte la îndemână cu efecte pentru pictură și bricolaj, o nouă cafenea. Printre ele, veţi descoperi și atelierul lui Carmen, cu tavane înalte și geamuri mari, dar mai ales cu creaţiile spectaculoase marca Secăreanu.

Aesthetic Freedom Manufactured for Fun este un brand de design vestimentar ce are ca element central libertatea – fie ea libertatea de a călători, de exprimare, de a evada, fie libertatea estetică.Într-o curte cu multă umbră, căţei și vecini simpatici, Ana, iniţiatoarea acestui brand, și Bianca, parte din echipa AFMF, ne-au povestit despre istoria brandului, dar și despre relaţia lor cu Cartierul Creativ, o relaţie de durată și cu mai multe adrese.

„Absolventă a Facultăţii de Cibernetică și cu un job în IT, am simţit nevoia de a îmbina cele două părţi ale personalităţii mele, cea creativă și cea tehnică, și am început un curs de design vestimentar. Brandul s-a dezvoltat treptat, printr-un proces chibzuit care durează de câţiva ani“, ne-a povestit Ana despre începuturile AFMF în curtea fostului lor showroom de pe Berthelot.

„Pe Berthelot, am stat un an și jumătate și ne-am simţit ca acasă. Am avut showroom-ul într-o casă cu pereţi înalţi, cu o scară galbenă care devenise simbolul locului, și eram înconjurată de oameni simpatici”, ne-a povestit Bianca.

Despre relaţia lor cu zona acestea ne-au povestit: „Nu știu dacă Cișmigiul, cafenelele sau faptul că descoperim în fiecare săptămână locuri interesante ne-au influenţat alegerile, dar cu siguranţă este zona potrivită pentru AFMF. Pentru noi, e important însă că am rămas în Cartier, mai ales în această perioadă, în care s-a transformat într-un pol creativ al Bucureștiului”, ne-au mai povestit acestea. Dacă vreţi să le faceţi
și voi o vizită și să aflaţi mai multe despre universul
creativ al acestora, o puteţi face cu o programare în locația din Intrarea Rigas 29C.
afmf.ro

Pentru Mădălina Teler, ceramica reprezintă o lume aparte, plină de noi experiențe și de surprize. La finalul studiilor a vrut să folosească cunoștințele acumulate și să combine cele două specializări, ceramica şi designul de interior. Astfel a luat naştere proiectul personal De Ceramică, în 2013. Prin această inițiativă, Mădălina își propune să creeze obiecte de ceramică unicat, cu forme distincte, oarecum neregulate, cu texturi şi decor minimalist.

Mădălina lucrează şi locuiește ȋn acelaşi loc, ȋntr-o casă din zona Berzei, veche şi foarte frumoasă, ȋn stil vagon, cu camere mari şi luminoase.
Atelierul ei este o prelungire a locuinţei sau invers, pentru că ajunge să petreacă foarte mult timp aici. Este cea mai luminoasă cameră din casă şi un spaţiu ideal de lucru.
Holul de intrare al casei l-a transformat ȋn showroom şi primește vizite cu programare. Cȃnd predă, pentru că tot aici, ȋn casa-atelier se ȋntâmplă şi cursurile de ceramică, deschide uşile mari ale atelierului şi lărgește spaţiul de lucru, transformȃnd showroom-ul+sufrageria ȋn spaţiu de curs.