Palatul din Cartierul Creativ.

Gânduri de Emil Calenciuc, PR Consultant Graffiti PR

Câtă baftă să ai tu, agenție de PR să te muți în fosta casă a unui ziar, și nu orice ziar! Faimosul ziar Universul și al său fondator italian – Luigi Cazzavillan – au reprezentat una din primele surse de informare pentru lumea care ”se pasiona de politică”. Asta era pe la sfârșit de secol 19.

De aici și până la oportunismul ultimului său patron – Stelian Popescu – a durat un timp, dar ziarul a reușit să marcheze nu doar istoria jurnalismului românesc ci și arhitectura centrului orașului. Cum? Printr-un sediu impresionant pentru acele vremuri care demonstra mărimea și forța ”Universului”. Pornit de la o casă cu etaj la stradă și o casă modestă în curtea dinspre Cișmigiu unde stateau patronul și soția sa, domeniul Universul s-a mărit exponențial după primul război mondial. Arhitectul Paul Smărăndescu a propus un ansamblu în stil neoromânesc format din palat administrativ – actuala clădire vizibilă din strada Brezoianu și tipografie – aflată în curtea interioară. Acesta se adăuga vechii clădiri încă vizibilă azi și ușor de recunoscut prin statuile care îi decorează cele două intrări.

Dacă palatul administrativ rămâne un reper ușor de recunoscut de mulți, tipografia și curtea din spate spre Grădina Cișmigiu sunt perlele ascunse. Nu mai miroase a plumb și cerneală tipografică, ci mai mult a cafea și a laptopuri încinse. Nu se mai aud strigătele tipografilor că nu mai pot ține pagina, ci, mai degrabă ale unor consultanți presați de deadlineuri.

Iar conexiunea neașteptată dintre chiriașii actuali și destinația inițială a clădirii din spate – tipografia – merge chiar și mai departe. În primul an am fost rezidenții etajului 3 acolo unde pe vremea lui Stelian Popescu se afla depozitul de literă. Acum, la etajul 4, suntem acolo unde se afla arhiva. Un semn că ”producția” de conținut se păstrează în anumite spații și formează niște legături, indiferent de epocă și metode.

În cazul în care vreți să ne vizitați va fi destul de simplu de aflat ce facem și dacă suntem acasă. Ușile, deși poate nu spun multe pentru majoritatea, sunt o reminiscență a timpurilor când tiparnițele tocau litere pe hârtie pentru prima ediție; cu geamuri rotunde, la fel ca la halele de producție, permit o vizibilitate aproape totală a spațiului de lucru. Așa poți afla dacă e cineva, ce se întâmplă și dacă poți intra.

Vederea este la fel ca în perioada interbelică: Cișmigiul își păstrează încă atmosfera de grădină, Primăria încă așteaptă un oraș mai bun, doar spre Uranus parcă e ceva schimbat.

Photo credits: Cornel Lazia

Alte noutati